Afacerile de succes ale Europei sunt construite pe lux, nu pe tehnologie de vârf

Piețele europene au primit un impuls important de la boom-ul global al vânzărilor de lux – o veste bună pentru regiune.

Comparați Europa cu SUA, unde, în ultimele 12 luni, 10 dintre cele mai mari firme de tehnologie au reprezentat 65% din randamentele bursiere – ceea ce reprezintă în sine un semn de concentrare a industriei, potrivit Financial Times. Concentrare și în Europa: 10 dintre cele mai mari acțiuni din domeniul luxului, de la LVMH la Ferrari, au reprezentat aproximativ 30% din randamente – o pondere neegalată de la începutul înregistrărilor.

De mult timp un motiv de mândrie pe continent, industria luxului a luat avânt în ultimul deceniu și a avut cei mai buni ani din istorie în timpul pandemiei. Două treimi din veniturile din vânzările de lux la nivel mondial se îndreaptă către Europa.

Lista celor mai mari 10 companii europene în funcție de capitalizarea bursieră, care a fost istoric dominată de bănci, utilități și conglomerate industriale, cuprinde acum patru nume de lux, față de zero la începutul anilor 2010. Marile sale branduri sunt chiar mai profitabile decât marile companii de tehnologie din SUA, câștigurile reprezentând aproape 25 % din venituri.

Pe măsură ce tehnologia americană a luat amploare în ultimul deceniu, la fel a făcut și luxul european. Din 2010, cele 10 mari firme de tehnologie și-au cvadruplat cota de piață bursieră din SUA, ajungând la aproape 25%. În aceeași perioadă, cele mai mari 10 acțiuni din industria luxului și-au triplat cota de piață europeană, ajungând la aproape 15% – o mare parte din această creștere fiind înregistrată în ultimul an.

Dominația Franței

În domeniul luxului, ca și în tehnologie, puterea se concentrează la vârf. Marcile europene de top reprezintă acum o treime din vânzările globale, față de un sfert în 2010. Primele patru companii de lux din Europa, în funcție de capitalizarea de piață, sunt toate franceze: LVMH, L’Oréal, Hermès și Christian Dior (care este deținută de LVMH).

Rădăcinile dominației franceze se află într-un ecosistem al luxului care datează de la curtea lui Ludovic al XIV-lea și o cultură corporativă care a început cu miliardarul Bernard Arnault. După ce a preluat controlul LVMH în 1989, acesta și-a propus să construiască prima casă de mărci de lux prin achiziții în serie. Rivalii i-au urmat exemplul.

Din ce în ce mai mult, industria globală a luxului se bazează pe bunuri care sunt încă fabricate de mici firme italiene, dar vândute de mari conglomerate franceze. Gucci, Bulgari, Fendi – toate sunt mărci italiene aflate acum sub proprietari francezi.

În timp ce firmele americane de tehnologie pun în umbră toți concurenții, același lucru se poate spune și despre luxul francez. În rândul firmelor de lux de top, francezii au vânzări anuale de trei ori mai mari decât elvețienii, de peste patru ori mai mari decât americanii și chinezii și de 12 ori mai mari decât italienii.

În aprilie, LVMH a devenit prima companie europeană care a depășit pragul de jumătate de trilion de dolari. Hermès are acum marje de profit de peste 40 de procente, în creștere de la 25 de procente în 2010 și chiar peste cele ale  Microsoft, cea mai profitabilă dintre marile firme de tehnologie.

Un motiv pentru profituri atât de mari este puterea de stabilire a prețurilor. Companiile de lux deservesc o clientelă care este din ce în ce mai insensibilă la preț. Prețul unei poșete Chanel s-a dublat în ultimii cinci ani, ajungând la 10.000 de dolari – depășind cu mult creșterea inflației generale a prețurilor de consum înregistrată în această perioadă.