Social-democratie si gang bang

Cum ne-a obisnuit, gura lui Vanghelie adevar graieste. Despre colegi, prieteni de idei (!) si superiori. Ca sa organizezi un congres national, experienta revelioanelor populare e suficienta. Ca sa-l si aranjezi, „bagabonteala” este atuul indispensabil. Strada te creste, te invata, te vaccineaza pentru viata. Scolile inalte? Fabrici de idioti si de lingai care odata ajunsi in politica lasa orice urma de morala departe in urma pentru a se chivernisi. „Niste lepre, astia isi vind si nevestele… Ca sa le dai o functie, iti da nevestele (sic!)”. Intelectuali perversi…
Si daca tot vorbim despre aranjamente pe la spate (pardon de expresie!), nici Geoana nu scapa nemiluit pentru ca, deh, tot strada te invata sa pui punctul pe i, adica poalele in cap si seful la respect. Nu e prima data cind o spun – si sint multi care o repeta: Geoana este unul dintre cei mai tristi politicieni de dupa Revolutie. Sa te bucuri deopotriva de sustinerea, dar si de dispretul bufonului ajuns vataf de partid este inca un esec – uman in primul rind si de-abia apoi politic – al lui Geoana.
Cu Vanghelie maestru de ceremonii si Hrebenciuc la butoane, Congresul PSD are toate sansele sa se transforme in cel mai lamentabil playback de discoteca. In luminile difuze, toti se cupleaza „pe interes”, pentru ca apoi sa tradeze. Ce (sau mai bine zis cine) se alege la sfirsit, dupa atita tavaleala, faceri si desfaceri de coterii (prin presa, pe la restaurante sau hoteluri si prin cabinetele din Casa Poporului), o stim cu totii dinainte. Ramine doar iluzia ca fiecare a incercat sa se impuna, a aratat ca-si da silinta si este „cadru de nadejde”. Cu alte cuvinte, un spectacol promiscuu si previzibil. Noroc cu candidatura lui Mazare, care dupa pelerinajul la Sambodrom o sa-si invete colegii niste miscari noi.