Iti pasa daca cei din jur se simt bine sau nu?

Existenta vine pentru noi de la sine. Ne trezim in existenta. Unii spun ca o alegem, dar – pina la certitudinea aceasta – este cert ca nu ne amintim momentul alegerii. In schimb, alegem cum anume existam. Alegem cum functionam. Alegem cum sa traim. Cum sa reactionam. Alegem cit vrem sau putem sa fim de buni. Alegem cum anume ne comportam cu noi insine, dar si cu altii. Alegem mereu si mereu intre a iubi sau a lovi. Intre a ne simti victime sau a agresa. Intre mingiiere si pumn, intre iubire si ura, intre manifestarea sublimului sau a uritului. Existenta ne alege pe noi, iar noi alegem cum pendulam, alunecam, mergem si respiram in ea. Cum ii tratam pe cei ce se afla, ca si noi, in existenta este una dintre cele mai provocatoare intrebari pe care ne-o putem pune noua insine? Si, oare, de ce este atit de provocatoare, dar si obligatorie o asemenea intrebare, cum obligatoriu devine raspunsul sincer pe care ni-l dam? Ei, bine, pentru ca raspunsul sincer ne poate dezvalui gradul nostru de agresivitate (chiar inconstienta) vs autovictimizare – despre care am scris si ieri, adica acea stare de spirit ce ne impovareaza vietile si impovareaza vietile celor ce traiesc linga noi. „Modelul agresiv” al manifestarii umane este descris de catre multi autori drept unul „vampiric”. Prin agresivitate (fie ea mentala, verbala sau comportamentala) anumiti oameni se simt mai vii, mai incarcati cu energie, mai deschisi catre actiune, in vreme ce victimele lor cunosc simptome opuse; dezenergizare, imbolnavire fizica sau mentala, sindrom de dependenta etc. Intrebarea „care este sursa mea de energie pentru viata” este obligatorie pentru oricine isi doreste sa-si pastreze sufletul nealterat si constiinta treaza. Aceasta pentru ca, in clipa in care ajungem sa ne energizam pe „pielea altora”, in clipa in care ne simtim bine si in ritmul vietii doar ca o consecinta a ceea ce avem sau pentru ca avem ceva anume (fie un lucru, o relatie, inteligenta sau sentiment), sfirsim prin a nega existenta in care ne aflam si-n care apar toate. Indepartarea de sursa interioara de energie se poate petrece incetul cu incetul, in vreme ce gindim confuz si percepem confuz, in vreme ce ne mutam atentia de la sursa vietii catre consecintele ei. Gindirea, vorbirea si actiunea omului lucreaza in sprijinul existentei sau impotriva ei. „Cum gindim, cum vorbim si cum actionam” creeaza consecinte, deopotriva asupra noastra, ca si asupra altor oameni. Caci toate acestea ne transforma intr-un soi de „model vibratoriu”, capabil sa stimuleze in altul starea de bine sau starea de rau. Ce fel de model sintem pentru oamenii din jurul nostru? Ne pasa daca oamenii se simt bine in preajma noastra sau nu? Ii agresam? Ne pasa daca facem un lucru sau altul care i-ar putea rani sau aruncam cu vorbele, gindurile si actiunile fara sa ne intereseze daca ele produc suferinta cuiva sau nu? Dati-va raspunsuri sincere, caci numai constientizind tendinta proprie de a crea suferinta altora putem fi constienti de agresivitatea pe care ne-o putem vindeca. Si ea trebuie vindecata pentru ca energia din care ne hranim sa nu vina din surse externe si sa ajungem „vampiri sau modele vibratorii negative”. Cind daruim, existenta ne umple de bucurie si aceasta-i energia sursei noastre de viata.