UE nu a învățat să vorbească ”limbajul puterii”

Au trecut mai bine de șase ani de când fostul Înalt Reprezentant al UE pentru afaceri externe, Josep Borrell, a declarat că blocul comunitar  trebuie să învețe să vorbească „limbajul puterii”. Și totuși, răspunsul la schimbările geopolitice tectonice de astăzi sugerează că nu a învățat prea multe.

Reacția UE la invazia Rusiei în Ucraina a exclus orice posibilitate de identificare a unei soluții sau a unui compromis reciproc acceptabil cu Moscova. Rezultatul inevitabil a fost o creștere a dependenței Europei de SUA în materie de securitate, adâncind vulnerabilitatea sa față de agresiunile marilor puteri într-o lume în rapidă schimbare, scrie Zachary Paikin, analist la Quincy Institute for Responsible Statecraft, într-un articol publicat de Politico.

Dacă Vladimir Putin  ajunge la concluzia că o soluție negociată în Ucraina a devenit imposibilă, luptele vor continua – indiferent de circumstanțe. Poate până la epuizarea reciprocă, sau poate conflictul se va intensifica într-un mod care va amenința grav securitatea UE.

În ambele cazuri, condițiile politice nu vor mai susține o resetare a relațiilor dintre SUA și Rusia. Acesta este motivul pentru care Trump, în ciuda obstacolelor repetate, a rămas hotărât să urmărească pacea în Ucraina.

De prea multe ori, UE a încercat să introducă clauze în negocieri, încălcând limitele impuse de Rusia – cum ar fi propunerea ”Coaliției celor dispuși” să acționeze printr-o forță de descurajare pe teritoriul Ucrainei.

Neînțelegând motivele care stau la baza eforturilor lui Trump de a instaura pacea în Ucraina, UE riscă să piardă ocazia de a-și dezvolta agilitatea diplomatică și capacitățile de putere necesare pentru a deveni relevantă la nivel global.

În ciuda numeroaselor sale defecte, Strategia de securitate națională a SUA  este clară: țările europene trebuie să se descurce singure ca principali furnizori de securitate ai continentului.

UE pare blocată de ideea unei „păci proaste” în Ucraina, deși o astfel de pace îi oferă oportunitatea de a deveni un actor strategic mai agil și mai puternic.  Atât timp cât războiul continuă, dependența UE de SUA va persista, iar un „limbaj al puterii” european se va dovedi evaziv.