Președintele României a anunțat că vrea să declanșeze un referendum în rândul procurorilor, cu scopul declarat de a „evalua” activitatea Consiliului Superior al Magistraturii. La prima vedere, inițiativa lui Nicușor Dan poate părea doar o altă controversă politică, încă un episod de zgomot instituțional. În realitate, însă, miza este incomparabil mai mare. În momentul în care șeful statului inventează mecanisme inexistente în lege pentru a „corecta” o putere constituțională, nu mai vorbim despre o simplă neînțelegere procedurală sau despre o stângăcie de comunicare.
Problema este că un asemenea demers nu există în nicio lege. Constituția și Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului prevăd clar că președintele poate convoca referendumuri consultative la nivelul întregului popor, nu în interiorul unei categorii socio-profesionale, cu atât mai puțin în interiorul uneia dintre cele trei puteri ale statului. În plus, CSM nu poate fi „revocat”, „demis” sau „sancționat” prin referendum, pentru că legislația românească nu conține nicio astfel de procedură.
Ceea ce face Nicușor Dan este extrem de periculos. Nu mai vorbim despre o inițiativă discutabilă, ci de un demers care încalcă direct arhitectura constituțională a statului român. Este o tentativă de rescriere a raporturilor de putere. Avem un nou președinte-jucător, unul care apasă niște butoane deja puse sub capac de protecție de Constituție.
CSM a reacționat dur – „Nu vom tolera nicio formă de ingerință” – și nu a făcut dintr-un capriciu corporatist, ci a fost reflexul de autoapărare al unei puteri atacate frontal.
„Reforma Justiției” este cuvântul-paravan sub care stau îngrămădiți toți „reziștii” din „Sistem”. Un ambalaj lucios pentru o marfă stricată. Când reforma vine prin referendum improvizat, inventat peste noapte, fără bază legală, fără precedent constituțional, nu mai e reformă, este direct asalt la Justiție. Ce vedem este o încercare disperată de a pune botniță câinelui de pază, sub aplauzele celor care s-au săturat să fie mușcați când încalcă legea.
Cum rămâne cu separația puterilor în stat? Simplu: dispare din discurs, exact ca bunul-simț. Constituția a devenit decor, nu limită de acțiune. Un document citat selectiv atunci când convine, dar complet ignorat când încurcă.
Pentru cine nu-l cunoaște, ar putea exista tentația de a spus că acest om nu știe legea. Dar, nu ține, fiindcă Nicușor Dan nu-i vreun novice rătăcit pe aleile din Cotroceni. Este un om care și-a construit cariera prin tribunale, care știe exact ce înseamnă competență, jurisdicție, limită legală. Plus că are în spate 25 de consilieri, instituții întregi, juriști, experți. Aici nu mai merge scuza cu „n-a știut”.
De aceea întrebarea reală nu este dacă greșește, ci de ce o face.
Președintele, pe contrasens
Pentru că, între timp, președintele merge din gafă în gafă, ca un boxeur amețit care intră în ring fără să știe cine este adversarul său.
Episodul articolului din „Politico” nu este o simplă problemă de PR, ci ne arată o imprudență geopolitică majoră. Într-o lume în care titlurile fac politică, nuanțele nu mai contează. Casa Albă nu citește note de subsol, ci se uită direct pe headline-uri. Iar când titlul începe cu „Atac fără precedent la Donald Trump”, ai o problemă. Mare de tot!
Ironia este că, în timp ce președintele României își permite astfel de declarații, în culise se vinde iluzia unei vizite la Washington, ca și cum diplomația ar funcționa pe bază de „las’ că merge și-așa”. Nu merge. Nici în Justiție, nici în politică externă.
Oana Țoiu se tot laudă prin presa aservită „Sistemului” că lucrează de zor și este pe ultima sută de metri cu stabilirea vizitei lui Nicusor Dan la Casa Albă, pentru prima parte a anului viitor. Poate pentru la Sfântu’ Așteaptă, după declarațiile astea!
Cine este păpușarul care trage sforile?
Inevitabil, am ajuns la miezul putred al problemei. Dacă Nicușor Dan nu vorbește de capul lui, ci este îmbrobodit cu bună știință? A ajuns președintele să fie tratat ca un pion util, împins pe tablă să facă mutări riscante, în timp ce alții stau la adăpost? La sarabanda de greșeli pe care le face președintele, se vede ca și cum cineva l-ar lăsa să creadă că este mai deștept, mai puternic decât „Sistemul”, când, de fapt, el doar e folosit pe post de berbec.
Dintre toate, cea mai înspăimântătoare e varianta în care nimeni nu l-a avertizat pe Nicușor Dan că merge pe un teren minat. Ar însemna că la Palatul Cotroceni domnește complice tăcerea, de fapt. Că nimeni nu mai are curajul să spună „Nu”, toți dau din cap aprobator, în timp ce instituțiile sunt împinse una împotriva celeilalte, ca într-un experiment cinic.
Cât se ascut săbiile pentru controlul asupra Justiției, societatea civilă asistă obosită și puternic polarizată. Manipulată să creadă că Justiția este dușmanul, nu ultima baricadă în fața totalitarismului care se pregătește. Prin canalele de presa controlate se vinde iluzia unei „reforme”, când de fapt e vorba de un atac mizerabil la adresa celei de-a treia puteri în stat.
Asta este adevărata manevră periculoasă. Normalizarea abuzului sub pretextul modernizării. Demonizarea controlului instituțional ca fiind „interes de grup”, „pericol rusesc”. Acum doar se pavează drumul pentru ziua în care nimeni nu va mai putea spune: „Până aici!”.
Dacă asta este direcția, atunci nu asistăm la o simplă criză politică. De fapt, e direct trecerea Rubiconului și asta înseamnă că nu mai există cale de întoarcere, doar consecințe.
Sirena sună. Întrebarea este: mai aude cineva?
