Alarmă la Bruxelles: „Se joacă cu noi” — liderii europeni se tem de o înțelegere SUA–Rusia peste capul Ucrainei

Negociatorul principal al Ucrainei, Rustem Umerov, s-a întâlnit pe 4 decembrie, la Bruxelles cu oficiali europeni, în urma unei întâlniri de cinci ore de ieri între o echipă americană și președintele rus Vladimir Putin. Iuri Ușakov, consilierul principal al lui Putin, a numit întâlnirea de ieri „foarte utilă” pentru stabilirea pozițiilor, deși a menționat că Rusia a rămas „critică și chiar negativă” față de anumite părți ale propunerii de pace. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a declarat că eforturile SUA pentru pace sunt „importante”, dar a cerut o presiune sporită asupra Rusiei dacă aceasta nu reușește.

În acest scop, UE a anunțat astăzi un acord pentru a pune capăt definitiv importului de gaze naturale lichefiate rusești până la sfârșitul anului 2026 și de gaze din conducte până la sfârșitul lunii septembrie 2027. Consilierul principal al lui Putin a numit întâlnirea de ieri „prima dată când a avut loc un astfel de schimb direct de opinii” cu privire la planul de pace actualizat al președintelui american Donald Trump și a adăugat că „nu s-a găsit încă niciun compromis” cu privire la anumite dezacorduri, fără a specifica care dintre ele. Părțile s-au ciocnit în recentele negocieri diplomatice privind cererea Rusiei ca Ucraina să renunțe la partea din Donețk pe care încă o controlează. Ușakov a declarat că Moscova a acceptat unele puncte înaintate de trimisul SUA, Steve Witkoff, și de ginerele lui Trump, Jared Kushner, și a respins altele. Witkoff și Kushner nu au comentat imediat public cu privire la întâlnire. Miniștrii de externe ai NATO au discutat joi 4 decembrie despre războiul din Ucraina la o reuniune de la Bruxelles, care a fost urmată de o întâlnire directă cu trimișii ucraineni. Mai mulți oficiali europeni au acuzat astăzi Rusia că se preface interesată de pace. În timp ce liderii europeni au descris eliminarea treptată a consumului de gaze rusești ca fiind un pas important, un plan separat de a ajuta Ucraina și de a pune presiune pe Rusia s-a confruntat astăzi cu noi opoziții: ministrul belgian de externe, Maxime Prevot, s-a pronunțat împotriva unei propuneri a UE de a utiliza activele înghețate ale Rusiei în Europa pentru a garanta un împrumut pentru Ucraina, spunând că ar introduce riscuri juridice și financiare. Cea mai mare parte a banilor înghețați se află în Belgia.

Președintele francez Emmanuel Macron a avertizat că Statele Unite ar putea fi pe cale să „trădeze” Ucraina, potrivit unei transcrieri scurse a unui apel telefonic între mai mulți lideri europeni, care discutau strategii pentru protejarea Kievului. Detaliile apelului — care a avut loc luni și la care au participat Macron, cancelarul german Friedrich Merz, secretarul general al NATO Mark Rutte, președintele finlandez Alexander Stubb, președintele ucrainean Volodimir Zelenski și alți oficiali — au fost publicate de revista germană Der Spiegel. Liderii ar fi discutat despre negocierile de pace mediate de SUA între Kiev și Moscova. Potrivit Spiegel, Macron ar fi declarat că „există posibilitatea ca SUA să trădeze Ucraina în chestiunea teritoriului, fără claritate privind garanțiile de securitate”, avertizând că există „un mare pericol” pentru Zelenski. Biroul președintelui francez a transmis însă că „președintele nu a folosit aceste cuvinte”. Un purtător de cuvânt al Ministerului francez de Externe a subliniat că „schimburile de replici cu partenerii americani sunt deosebit de ample” și a amintit că Macron l-a primit luni pe Zelenski la Palatul Elysee, informând imediat după aceea atât negociatorii din Florida, cât și pe președintele Donald Trump. În timpul discuției, Merz ar fi intervenit spunând că Zelenski trebuie să fie „extrem de atent în zilele următoare”. „Se joacă, atât cu tine, cât și cu noi”, i-ar fi transmis acesta, referindu-se aparent la emisarii Washingtonului, Steve Witkoff și Jared Kushner — ginerele președintelui american Donald Trump — care au petrecut cinci ore în discuții cu liderul rus Vladimir Putin marți. Purtătorul de cuvânt al lui Merz, Stefan Kornelius, a declarat pentru POLITICO: „Ca principiu, nu confirm și…”

Pentru început, da, s-ar putea spune că Vladimir Putin este preocupat de „imobiliare” în Ucraina — dar nu în sensul în care Trump, Witkoff sau Kushner au fost vreodată implicați în afaceri. Putin este interesat de teritorii în același mod în care Adolf era „interesat” de Polonia: nu pentru a construi hoteluri sau locuințe, nu pentru dezvoltare sau profit în beneficiul localnicilor, ci pentru a satisface o fantezie naționalistă. La fel și Putin; nu a arătat vreun interes autentic pentru bunăstarea poporului ucrainean.

Într-un astfel de context, trimiterea unor „oameni de afaceri” ca negociatori ai Americii constituie un dezavantaj, nu un atu. Ai nevoie de un om de stat de calibrul unui Henry Kissinger sau James Baker, care înțelege diferența fundamentală dintre tranzacții imobiliare, război și pace. În afaceri, te afli într-un joc cu sumă pozitivă — ambele părți pot beneficia de o tranzacție bine încheiată. În război și pace, însă, atunci când o parte este agresorul cu tendințe fasciste, iar cealaltă este victima democratică, te afli într-un joc cu sumă nulă.

După cum a spus Ronald Reagan, întrebat cum ar trebui să se încheie Războiul Rece: „Noi câștigăm, ei pierd.”

Reagan înțelesese că tranzacțiile imobiliare sunt despre metri pătrați și profit, în timp ce acordurile privind războiul și pacea urmăresc protejarea valorilor morale și a intereselor strategice. Iar acestea nu se negociază cu un agresor fascist. Statele Unite au purtat trei războaie — inclusiv Războiul Rece — alături de aliații europeni pentru a împiedica vreodată o putere anti-democratică majoră din Europa să domine continentul.

Cu greu îmi pot aminti un alt președinte american care să fi abordat situația dintre Rusia și Ucraina într-un mod care să lase impresia că Statele Unite ar trebui să rămână un arbitru neutru — și, pe deasupra, un arbitru preocupat de eventuale beneficii pentru ambele părți, așa cum a procedat administrația Trump. Pentru mulți observatori ai politicii externe, acest episod ridică semne de întrebare serioase și este perceput ca unul dintre cele mai controversate momente din diplomația americană recentă, în care o parte a Partidului Republican a părut dispusă să susțină această abordare.

De asemenea, este dificil de găsit un precedent în care un reprezentant american în domeniul politicii externe să fi vorbit despre Vladimir Putin în termenii utilizați de Steve Witkoff — despre un lider autoritar acuzat de eliminarea rivalilor politici, de corupție sistemică și de acțiuni menite să submineze procesul democratic în Statele Unite și în alte țări occidentale — afirmând pur și simplu: „Nu-l consider pe Putin un tip rău.”

Observațiile din pasajele de mai sus se bazează pe diferențele substanțiale dintre modul în care administrațiile americane au abordat în mod istoric conflictul dintre Rusia și Ucraina și modul particular în care administrația Trump, prin negociatorii săi, pare să fi tratat problema. De-a lungul deceniilor, politica externă a SUA a fost ghidată în mod constant de două principii: sprijinirea aliaților democratici și menținerea unui echilibru de putere care să descurajeze agresiunea autoritară, în special în Europa. În acest context, ideea de neutralitate între agresor (Rusia) și statul agresat (Ucraina) contravine practicilor diplomatice tradiționale americane.

Percepția că administrația Trump a abordat conflictul ca pe o „negociere de afaceri”, accentuând posibilitatea obținerii unui avantaj de ambele părți, poate fi justificată prin declarațiile și acțiunile publice ale trimișilor săi, precum și prin lipsa presiunilor ferme asupra Moscovei. Astfel de gesturi au alimentat îngrijorări în rândul experților și liderilor occidentali că abordarea respectivă riscă să relativizeze responsabilitatea Rusiei pentru declanșarea conflictului și să pună în pericol interesele strategice americane și europene.

De asemenea, afirmația despre poziția lui Steve Witkoff față de Vladimir Putin se sprijină pe contrastul evident dintre realitățile regimului autoritar din Rusia — unde represiunile politice, eliminarea opozanților și corupția sistemică sunt bine documentate — și afirmația lui Witkoff potrivit căreia nu îl consideră pe Putin „un tip rău”. Diferența dintre evaluările instituțiilor de securitate occidentale și aprecierea exprimată de Witkoff explică de ce această declarație a generat surprindere și controversă. Prin urmare, textul subliniază tensiunea dintre abordarea tradițională a politicii externe americane și declarațiile sau acțiunile recente care par să se abată de la această linie, justificând astfel îngrijorările exprimate.

În acest context fluid și tensionat, viitorul negocierilor privind pacea în Ucraina depinde nu doar de disponibilitatea Rusiei de a face concesii reale, ci și de coerența și unitatea Occidentului. Europa își consolidează treptat poziția, reducând dependența energetică de Moscova și încercând să mențină presiunea diplomatică, în timp ce Washingtonul transmite semnale mixte care stârnesc îngrijorare în capitalele europene.

Pe măsură ce războiul intră într-o nouă etapă, Ucraina se vede nevoită să navigheze între calculele strategice ale marilor puteri, în timp ce își apără existența ca stat democratic. Rămâne de văzut dacă eforturile de mediere vor conduce la un acord durabil sau dacă divergentele din interiorul taberei occidentale vor complica și mai mult drumul către pace. Cert este că miza rămâne uriașă: nu doar viitorul Ucrainei, ci și credibilitatea ordinii internaționale bazate pe reguli.

Abordarea lui Donald Trump în negocierile cu Rusia poate fi explicată prin modul său particular de a privi politica externă: ca pe o serie de tranzacții în care relațiile personale și flexibilitatea pot produce rezultate rapide. Fostul președinte a mizat pe ideea că dialogul direct cu Vladimir Putin ar putea evita o escaladare militară costisitoare pentru SUA și ar deschide calea unor compromisuri care să închidă conflictul „la rece”. În același timp, Trump a prioritizat constant reducerea implicării americane în afacerile externe și redirecționarea resurselor către probleme interne. Din această perspectivă, o negociere rapidă cu Rusia, chiar dacă neconvențională, s-a înscris în logica strategiei sale politice. Această abordare, însă, îl plasează într-un contrast puternic cu diplomația americană tradițională și continuă să provoace neliniște în rândul aliaților europeni.

Post Scriptum: Trebuie să înțelegeți mesajele Casei Albe transmise prin apropiații lui Trump! Fiul președintelui SUA, Donald Trump Jr., se declară uluit și indignat de corupția din Ucraina.

Părerea lui a fost exprimată la ”Keeping It Real Podcast” al lui Jillian Michaels. Donald Trump Jr. susține că sprijinul financiar masiv oferit Ucrainei de către Statele Unite și alte țări occidentale a devenit un „uriaș scandal de corupție”. În opinia lui, mare parte din banii destinați apărării și sprijinului umanitar nu ajung la populație sau la front, ci sunt deturnați de elitele politice și de afaceri din Ucraina. El afirmă că, în timpul unei vizite la Monaco, a observat numeroase mașini de super-lux cu numere ucrainene — precum Bugatti sau Pagani — și sugerează că astfel de achiziții ar fi posibile datorită fondurilor occidentale folosite incorect. Trump Jr. mai afirmă că Occidentul nu are o imagine realistă asupra modului în care sunt gestionați banii trimiși Ucrainei și că “nimeni nu știe” unde ajung o mare parte din aceste sume, în condițiile în care el estimează că SUA au investit deja „peste o jumătate de trilion de dolari”. El acuză un sistem în care oficiali ucraineni și companii americane ar profita de conflict, susținând că războiul este întreținut și de interese economice: „în vreme de pace nu se fac bani”, spune el, referindu-se la industria de armament și la contractori militari. De asemenea, Trump Jr. pune la îndoială modul în care funcționează democrația în Ucraina în timpul războiului, subliniind faptul că țara nu organizează alegeri și că acest lucru ar contrazice narativul occidental conform căruia SUA ar apăra democrația ucraineană. El mai afirmă că în estul Ucrainei trăiesc mulți ruși etnici care ar prefera o apropiere de Rusia dacă asta ar duce la încheierea conflictului, sugerând că realitățile sociale și etnice din regiune sunt mai complexe decât prezintă mass-media occidentală. În ansamblu, poziția lui Trump Jr. este că America nu are un interes strategic clar în finanțarea unui război „fără sfârșit”, iar cetățenii americani sunt forțați să plătească costuri uriașe pentru un conflict pe care el îl consideră alimentat de corupție, manipulare și interese economice ascunse. Ne apropiem de un final dramatic. Sau scos săbiile pe masă!