Cu mare tam-tam Ursula von der Leyen a anunțat recent instituirea unui alt embargou constituit din obligativitatea renunțării la achiziționarea de produse petroliere de la compania rusească Lukoil. Aplauze nesfârșite, încurajări din tribune etc. etc. s-au făcut auzite și apoi a început circul.
De ce? Pentru că autorii măsurii habar nu aveau următoarele:
Lukoil și Bulgaria
Bulgaria, membră UE și obligată să respecte acest embargou, este dependentă vital de compania rusească, iar din mass-media am aflat efectul catastrofal al măsurii asupra întregii economii bulgare.
Ca atare, avioanele care aterizează pe aeroporturile țării nu pot alimenta deloc cu petrol produs 100% de Lukoil.
Lukoil și Serbia
Serbia nu este membră UE și nu este obligată să respecte embargoul, doar că operatorii aerieni înregistrați în UE sunt obligați să respecte embargoul și, odată aterizați pe aeroporturile sârbești, nu pot alimenta cu petrol produs de Lukoil.
Noaptea minții
Un avion decolat de la Otopeni cu destinația Belgrad a trebuit să constate după aterizare că, dacă nu alimentează cu petrol acolo, nu mai poate reveni acasă. Așa că, volens nolens, a decolat, dar spre Timișoara cu petrolul rămas și a aterizat în limita de combustibil acolo, spre deliciul pasagerilor care au aflat prea târziu despre schimbarea destinației avionului. După realimentarea cu petrol, avionul a decolat spre Otopeni, unde a aterizat cu bine, deși cu mare întârziere.
Situația a declanșat efecte în cascadă: întârzieri în orarul de zbor al avionului, pierderi de conexiuni ale pasagerilor etc.
În urma acestor situații provocate de embargou, operatorii aerieni au fost obligați să încarce în avioane, pe aceste destinații, combustibil de dus-întors, iar efectele subsecvente au fost următoarele:
- creșterea consumului față de planul normal cu circa 10% per tronsonul de ducere către Bulgaria și Serbia;
- creșterea costurilor datorate certificatelor verzi ca urmare a unui consum mai mare;
- scăderea numărului de pasageri și a cantităților cargo transportate datorită alimentării cu cantitatea suplimentară de petrol necesară tronsonului de întoarcere;
- punerea piloților în dificultate, deoarece variația negativă a situației meteo, raportată la imposibilitatea alimentării cu petrol suplimentar, poate conduce la situații dramatice, precum cea a avionului care luna trecută a ratat aterizarea de trei ori pe două aeroporturi din cauze meteo, reușind în final aterizarea având în rezervoare doar 300 de kilograme de petrol ce puteau asigura încă circa 5–6 minute de zbor!
UE și pasarea pierderilor către operatorii aerieni
În timpul pandemiei, “gânditorii” măsurilor luate în domeniul aviației din conducerea UE au provocat cea mai mare criză sistemică din istoria aviației.
Măsurile luate atunci pot fi doar gingăș catalogate ca fiind… aberante, și vă ajut mai jos să le rememorați un pic. Astfel:
- inițial s-a interzis zborul avioanelor civile de pasageri;
- s-a introdus măsura absolut inutilă și nejustificată a lăsării unui loc liber între pasageri. Întrucât distanța minimă între persoane aplicabilă pe pământ nu putea fi realizată între pasageri în avion, devine evidentă aberația măsurii respective;
- introducerea amendării de către ISU a echipajelor de zbor la fiecare reintrare în România după revenirea din cursele efectuate în afara țării! Măsură aberantă deoarece ulterior prim-ministrul de atunci a constatat că echipajele nu intrau deloc în aeroporturile de destinație, erau vaccinate și înregistrate în baza de date și la plecarea din țară era verificată situația acestora la graniță!
- UE nu a asigurat vaccinarea cu prioritate a echipajelor de zbor, soluție cerută de organizațiile aeronautice civile internaționale;
- pierderile uriașe înregistrate de către operatorii aerieni au fost pasate doar acestora, într-un dispreț total. Mai mult, sub zâmbete perfide, Ursula și ai ei au susținut că au dispus măsuri de compensare a pierderilor, în fapt niște împrumuturi date doar unora dintre operatorii aerieni mari de către statele UE, mascate sub denumirea pompoasă de ajutoare! Dar împrumuturile trebuiau date înapoi plus dobânzi, comisioane etc., nu-i așa? Iar banii respectivi au fost dați de România, de exemplu, din banii contribuabililor români. Și cum Blue Air a dat un pic faliment, zecile de milioane date au ajuns prin cine știe ce buzunare bine ascunse!
Acum, când vedem aceeași situație de trecere a pierderilor provocate de deciziile UE tot în cârca operatorilor aerieni, începem să ne întrebăm la ce este bună această Uniune Europeană în care unii sunt mai șmecheri decât alții, există cetățeni de mâna a doua, alimente vândute în țările de mâna a doua și care nu respectă standardul original, refuzul impozitării la sursă a profitului multinaționalelor și câte și mai câte?
Breaking news
Aflăm astăzi că Trump și Putin au negociat în ultimele șase luni tratatul de pace pe care Zelenski, prins cu corupția în vine, are termen să îl semneze până de Ziua Recunoștinței, adică în câteva zile de acum încolo!
Ei și ce va face Ursula et comp care au garantat cu activele rusești înghețate în UE toate măgăriile făcute?
Adică cumpărarea de armament gen rabla la preț de new entry, fără licitații etc., și date Ucrainei sub formă de ajutor rambursabil, bineînțeles!
Un nou Nürnberg la orizont?
Orășelul cu acest nume din Germania are un imens renume mondial pentru că acolo au fost judecați liderii politici și militari ai Germaniei naziste. Judecați fără bază juridică internațională și nu oricum, chestiune trecută pe sub masă însă!
Și cum pacea după al doilea război mondial NU s-a încheiat nici până astăzi, mesajul lui Putin dat de la începutul conflictului din Ucraina le-a intrat, dacă le-a intrat, multor politicieni veroși ai UE pe o ureche și le-a ieșit, zic unii, prin partea dorsală, negăsind urechea cealaltă, dar folosind pentru orientare și direcționarea mesajului curcubeul lor reprezentativ.
Putin a susținut și susține permanent exact angajamentul Aliaților din al doilea război mondial, acela de a lupta împotriva nazismului și formelor sale de manifestare, chestiune bine ascunsă de mass-media așa-zis liberă, dar ombilical legată de banii UE.
Ori planul de pace Trump–Putin pare a da șansa apariției unui nou Nürnberg, dar la care vor fi judecați europenii și ucrainenii. Aceia care au încurajat și acceptat nazismul atunci! Asta ca să nu îl reamintim pe Bandera și crimele lui împotriva rușilor!
Un proverb învățat pe băncile facultății de drept și verificat live în instanțele noastre spune că “judecătorul nu decide dreptatea pe care doar Dumnezeu o dă, ci cine și ce nu se încadrează în limitele legii”!
Așa că ieșirea SUA și a Rusiei din tribunalele internaționale poate genera un astfel de proces într-o altă formă de organizare juridică, evident.
Povestea „Citadelei de la Odesa” între mit și realitate
Jurnalistul Cosmin Gușă a publicat recent povestea Citadelei de la Odesa, un centru de comandă NATO distrus, se spune, în doar 15 minute de către Putin.
Cum, bineînțeles, restul mass-mediei nu a avut voie să comunice măcar știrea, am văzut aceleași povești cu civili și obiective civile ucrainene lovite de rușii cei răi și obiectivele militare rusești lovite de ucrainenii cei buni!
Povestea Citadelei are însă repercusiuni directe în aviația civilă, deoarece astfel Rusia și-a demonstrat capacitatea de asigurare a navigației aeriene dincolo de sistemele GPS oferite gratuit de americani.
Iar de aici la sistemele chinezești pasul este infim!
În final: cine plătește toate pierderile?
La noi? Tot noi, evident!
La ei? Păi tot noi, la fel de evident!
