Iată, în sfârșit, adevărul gol-goluț pe care îl bănuiam, dar foarte puțini dintre noi au îndrăznit să-l spună cu voce tare. Îndepărtarea lui Ludovic Orban de la Cotroceni nu este un accident, o capcană a momentului sau o simplă divergență de opinii. Este o pagină bine scrisă dintr-un manual vechi de putere. O carte pe care Nicușor Dan, savantul matematician doar aparent detașat de restul clasei politice, o studiază cu o râvnă ce l-ar face invidios până și pe cel mai meșter dintre vechii demnitari ai țării.
Pentru spectatorul neavizat, românul care vine de la muncă la 5, cocoșat de gânduri, griji și facturi, poate părea un șoc. Însă, pentru cel care a urmărit cu coada ochiului cum se rearanjează pionii pe tabla de șah a politicii noastre, totul este dement de firesc.
Mișcarea „Rezist”, văzută de mulți creduli drept un miracol al voinței populare, a fost transformată într-o mașină de cucerit posturi. Iar acum acest ONG nu se mai mulțumește cu povești despre lupta împotriva corupției. A trecut la ofensivă totală, cu un obiectiv limpede, dar nerostit public: acapararea metodică a resorturilor reale ale puterii, mai ales a celor financiare. Este o preluare silențioasă, o naționalizare a statului în folosul unei caste noi, care vorbește pe un ton progresist, dar urmează aceleași rețete vechi de care ne-am săturat.
Vrei un post călduț? Hai în USR!
Uitați-vă la numirile care se fac, una după alta, cu o vitejie care lasă senzația că am fi câștigat cine știe ce război și ne-a mai rămas doar să instalăm guvernatori militari. Vlad Voiculescu, de exemplu. Ce îl recomandă pentru un fotoliu de consilier prezidențial? Nu experiența în administrație publică, nu vreo carieră diplomatică remarcabilă. Îl recomandă un talent neobosit – omul e un fel de geniu al penetrării structurilor de la vârf, să recunoaștem! Și Vlăduț penetrează exemplar, atât de exemplar încât oamenii lui de încredere se așază, ca prin minune, pe acele posturi-cheie unde finanțele sunt „gros de gros”.
Totul e o coincidență, spun USR-iștii. Desigur, e una dintre acele coincidențe care aruncă în aer orice rest de credibilitate.
Să mai pomenim de Oana Gheorghiu? O minte atât de sclipitoare încât a transformat într-un business profitabil o idee aparent inocentă și născută dintr-o nevoie publică -ridicarea unui spital public. După ce a făcut bani mulți, de ordinul milioanelor, și-a permis să-i ia la palme pe Donald Trump și J.D. Vance, adică președintele și vicepreședintele SUA. Talentele sale au fost imediat remarcate de premierul Ilie Bolojan, care a răsplătit-I pentru (de)serviciile aduse României cu o poziție călduță, vicepremier. Oare pentru ce merit cu adevărat a ajuns Oana Gheorghiu viceprim-ministru? Răspunsul îl știu toți, dar nu îndrăznesc să-l spună.
Apoi, vin Țoiu și Dogioiu, din grupul „cantautorilor” de elogii progresisto-globaliste. Și ele s-au trezit, după „Revoluția” din decembrie… 2024, cocoțate în funcții înalte.
Privind acest spectacol, un pensionar de rând, care credea că a votat pentru o țară normală, a pus o întrebare de bun-simț, mai alaltăieri, prin Piața Obor, unde mersese să vadă ce mai poate cumpăra de 100 de lei: „Măi, dar noi am votat USR la ultimele alegeri?”. Într-adevăr, parcă nu se leagă această împărțeală de funcții ca într-un divan de partid după o victorie zdrobitoare cu procentul acela modest, de 11-12%, pe care l-a obținut mișcarea „Vrem tot, deși nu știm nimic” la ultimele scrutinuri electorale.
Nicușor Dan, președintele tuturor… ONG-iștilor
Iar președintele Nicușor Dan îi ține în brațe pe acești aleși ai sorții cu o încrâncenare care te face să te întrebi: omul ăsta știe că a ajuns președintele întregii Românii, nu doar al unei secte pline de entuziasm dubios? Se poartă ca liderul unei fracțiuni care a cucerit statul român prin forță, nu ca un mandatar al unei națiuni diverse.
Acolo unde totul e permis, adică în jungla de sticlă a Facebook-ului, de câteva zile a izbucnit isteria. Mii de români fără chef de muncă și o armată de boți mărșăluiesc pe o iluzorie autostradă a ruperii de normalitate și tradiție. Comentarii pline de venin la adresa „celorlați”. Chiar dacă „ăia” sunt majoritari în țara asta, tot primesc etichete mizerabile, injurii și li se vorbește cu o superioritate morală demnă de alți oratori. Toate acestea ne dezvăluie adevărata față a haștag-ului „Rezist”: un lup în blană de oaie.
USR arată a ONG avid de putere, care vorbește despre lumină în timp ce se mișcă cu dibăcie în umbră.
Înțelegeți acum de ce demisia lui Orban nu este decât un episod? Unul care confirmă o sfâșiere. Avem în față nu o preluare pașnică, ci o ruptură violentă în „Sistem”. Taberele din interiorul „statului paralel” ies la atac, iar haita care păzea comoara se întoarce una împotriva alteia în lupta pentru pradă.
Este spectacolul suprem: grupările de interese care până ieri mâncau la aceeași tavă își arată acum colții, trădându-și loialitatea de clan. Unii fug cu „vânatul”, alții rămân să sugă măduva resurselor. Nouă, românilor, ne rămâne doar să luăm popcornul. La acest circ al „elitelor”, nu suntem altceva decât spectatori obligatorii, cei care asistă de pe margine la maratonul umilinței.
Uitați-vă bine, români: aceasta nu este o luptă pentru țară, ci o bătălie teribilă pentru controlul găștii! Când lupii se ceartă între ei, oile pot doar alege cui să le fie împărțite oasele.
