România ar putea intra într-o nouă etapă în domeniul longevității, dacă propunerea prezentată la Congresul Internațional de Longevitate, organizat de Senatul Științific al Fundației Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, devine realitate. Ilia Stambler – cercetător, expert în etica longevității și fondator al International Longevity Alliance – a anunțat în premieră că va propune autorităților române crearea unui program bilateral România-Israel pentru cercetarea îmbătrânirii, un parteneriat care ar putea impulsiona masiv dezvoltarea acestui domeniu strategic.
„Așa cum am construit un program internațional cu Marea Britanie, putem crea unul și cu România. Este momentul ca România să avanseze cercetarea îmbătrânirii și să crească speranța de viață sănătoasă”, a declarat Stambler la Congresul Internațional de Longevitate.
Datele prezentate de cercetător arată o situație îngrijorătoare. România ar putea pierde, în următorii 20 de ani, aproximativ 20% din populație, iar peste 30% dintre locuitori vor fi vârstnici. În același timp, speranța de viață sănătoasă – anii trăiți fără boli cronice severe – rămâne printre cele mai scăzute din Europa.
„Speranța de viață sănătoasă în România este cu 8-10 ani mai mică decât în țări precum Israel sau Japonia. Este o problemă națională, nu doar medicală, și trebuie tratată ca atare”, a avertizat Stambler.
Mesajul central al prezentării sale a fost că îmbătrânirea trebuie recunoscută și tratată ca o problemă medicală, nu ca un fenomen inevitabil. El a subliniat că toate bolile grave ale vârstei – cancer, Alzheimer, boli cardiovasculare – cresc exponențial din cauza proceselor biologice ale îmbătrânirii.
„Dacă vrem cu adevărat să facem medicină preventivă, trebuie să tratăm îmbătrânirea ca pe o condiție medicală. Altfel, doar atacăm simptomele, nu cauza”, a spus Stambler.
Potrivit acestuia, există deja dovezi științifice solide că intervențiile asupra mecanismelor biologice ale îmbătrânirii pot preveni apariția simultană a mai multor boli cronice, fenomen cunoscut drept multimorbiditate.
Pentru ca terapiile anti-îmbătrânire să ajungă la pacienți, Stambler susține că România trebuie să investească în două direcții esențiale: biomarkeri ai îmbătrânirii și finanțare pentru proiecte de cercetare.
„Nu putem trata ceea ce nu putem măsura. Avem nevoie de indicatori fiabili ai îmbătrânirii pentru a ști dacă terapiile funcționează. Fără asta, riscăm să luăm decizii pe baza iluziilor”, a explicat el.
Cercetătorul a arătat că, în Israel, datorită acțiunilor de advocacy și colaborării cu mediul politic, a fost obținută o finanțare de aproximativ 24 de milioane de euro pentru cercetarea îmbătrânirii, începând cu 2015.
Stambler afirmă că investițiile în longevitate sunt rentabile economic, sociale și medicale. Nu doar că pot aduce economii uriașe sistemului sanitar, dar pot prelungi perioada activă de lucru și pot crește productivitatea economiei.
„Un singur an de viață sănătoasă în plus la nivel populațional poate însemna miliarde de euro economisiți. Este o investiție în viitorul țării”, a spus cercetătorul.
Un punct important al discursului său a fost recunoașterea contribuțiilor istorice ale României în acest domeniu. Stambler a amintit de pionieri precum Gheorghe Marinescu, Anatolii Dimokotsovsky, Ana Aslan și Constantin Parhon, care au pus România pe harta mondială a gerontologiei.
„România are o moștenire extraordinară în știința îmbătrânirii. Este timpul să o continuăm”, a spus el.
Propunerea cercetătorului este clară: un program bilateral, cu schimburi de cercetători, proiecte comune, finanțare și colaborări între institutele din cele două state. Stambler a confirmat că va discuta această inițiativă cu autoritățile române.
„Putem construi un program România–Israel pentru cercetarea îmbătrânirii. Avem voința, avem expertiza și există interes. Este momentul potrivit”, a concluzionat el.
Prin vocea lui Ilia Stambler, România primește nu doar o avertizare, ci și un plan concret. Dacă îl va urma, ar putea deveni unul dintre polii de cercetare în longevitate din Europa de Sud-Est – și ar putea oferi generațiilor viitoare un avantaj pe care puține țări îl vor avea: mai mulți ani de viață trăiți în sănătate.
