Aurul, joc de poker

Tranzacționarea aurului seamănă cu pokerul. „Mâinile puternice” sunt investitorii loiali metalului, indiferent de preț. „Mâinile slabe” sunt speculanții instabili care renunță la prima semnalizare de probleme.

După ce prețul aurului a atins un record de 4.380 dolari pe uncie(20 octombrie), a scăzut cu peste 10%, pentru a recupera apoi o parte din pierderi. În prezent, este cu 55% mai mare decât în ianuarie și cu 47% peste maximul anterior ajustat la inflație, atins în 1980. Mulți analiști prevăd că va depăși 5.000 de dolari până la sfârșitul acestui an.

Creșterile anterioare au avut loc după prăbușirea dotcom-urilor și criza financiară globală din 2007-2009, precum și în timpul pandemiei Covid-19, notează The Economist. De data aceasta, însă, dinamica pare diferită. Prețul s-a dublat aproximativ din martie 2024, în ciuda lipsei unei recesiuni.

Conform teoriei „devalorizării”, disfuncționalitatea politică a Americii,  creșterea datoriei publice, precum și amenințările la adresa independenței Fed alimentează temerile legate de inflația galopantă și distrug încrederea în dolar, determinând băncile centrale din întreaga lume să schimbe activele cu aurul considerat o investiție sigură.

Dar teoria nu are dovezi. Dacă titlurile americane ar fi fost vândute în masă, dolarul ar fi scăzut, iar randamentele pe termen lung ar fi crescut. În realitate, dolarul a fost destul de stabil, iar randamentele obligațiunilor de stat pe 30 de ani au rămas în mare parte neschimbate.

Pe 23 septembrie – ultima dată când America Commodity Futures Trading Commission a publicat date, din cauza închiderii administrației – pozițiile „lungi” deținute de fondurile speculative pe futures-urile pe aur au atins un nivel record de 200.000 de contracte, echivalentul a 619 tone de metal.

Achizițiile nete efectuate de fondurile tranzacționate la bursă au fost, de asemenea, semnificative. Luna trecută, fluxurile ETF au scăzut; acest lucru, împreună cu vânzările nete de doar 100 de tone ale fondurilor speculative, ar explica o mare parte din scăderea prețurilor observată la sfârșitul lunii, estimează Michael Haigh de la banca Societe Generale.

De atunci, fluxurile ETF au revenit. Prin urmare, s-ar părea că prețul aurului urmărește îndeaproape apetitul acestor fonduri volatile.

Ceea ce a început, acum câteva luni, drept o tendință limitată de creștere a rezervelor de aur ale băncilor centrale, pare să fi luat amploare, transformându-se într-o masă de bani speculativi care alimentează creșterea prețurilor.

Este un semn rău pentru „mâinile puternice”. La un moment dat, această „tranzacție dinamică”- în care investitorii urmăresc tendințele – se va opri. Cu cât durează mai mult, cu atât mai multe cărți riscă să piardă la final cei mai îndrăzneți jucători.