România este prinsă, din nou, între rachetele Moscovei și „strategiile” ONG-iștilor care conduc Bucureștii. În timp ce FSB vorbește despre un complot ucraineano-britanic ce ar fi putut aprinde Al Treilea Război Mondial chiar la Constanța, Guvernul Bolojan glumește pe seama subiectului, ca și cum ar fi un „meme” de pe Facebook. În loc de diplomație, ies în față cu miștouri ieftine. În loc de viziune – Binomul 2.0. Când alții își consolidează economiile și își apără interesele, noi ne ascundem după lozinci despre „valori comune”. Dacă rachetele rușilor n-au ajuns la Kogălniceanu, oare ce a lovit direct în luciditatea noastră națională?
„Bomba” săptămânii a fost detonată marți, 11 noiembrie, chiar de FSB. Într-o rară ieșire publică, Serviciul Federal de Securitate al Rusiei a anunțat că a dejucat o operațiune pusă la cale de serviciile secrete militare ucrainene, care vizau deturnarea unui avion de vânătoare rusesc echipat cu o rachetă hipersonică Kinjal. Potrivit Moscovei, în spatele planului s-ar fi aflat, de fapt, britanicii de la MI6.
„Pentru a deturna aeronava, ofițerii serviciilor militare ucrainene au încercat să recruteze piloții, oferindu-le 3 milioane de dolari. Planul era ca avionul cu racheta Kinjal să fie direcționat spre baza NATO de lângă Constanța, unde urma să fie doborât de apărarea aeriană”, susține FSB.
Știrea ar fi trecut, probabil, aproape neobservată dacă nu era preluată și de Serghei Lavrov. Șeful diplomației de la Moscova a acuzat Marea Britanie, cu subiect și predicat, că „încearcă să compenseze puterea militară slabă” prin astfel de „operațiuni sub steag fals”, făcând trimitere explicită la România și baza NATO de la Mihail Kogălniceanu – „Rolul Londrei este de a provoca în diverse situații, inclusiv în cazul recent dezvăluit de FSB, când se urmărea forțarea unui pilot rus să zboare spre baza de lângă Constanța pentru ca avionul să fie doborât acolo, acuzând ulterior Rusia că a atacat NATO”.
Noi râdem, alții decid
Declarațiile sale au ridicat, inevitabil, semne de întrebare. La Mihail Kogălniceanu se află cea mai mare bază NATO din regiune, cu aproximativ 5.000 de militari, majoritatea americani, dar și francezi, polonezi și suedezi. O eventuală penetrare a spațiului aerian românesc de către un avion rusesc – și, mai ales, în apropierea unei baze militare – ar fi fost interpretată drept un act de agresiune împotriva Alianței. Iar doborârea avionului ar fi echivalat, practic, cu declarația oficială de război NATO vs. Rusia.
Ca de obicei, partea română a ales să bagatelizeze subiectul. De când guvernul este controlat de „ONG-iștii” din USR, totul e tratat cu ironie și „caterincă”. Iar apoi ne mirăm că, pe plan extern, suntem complet ignorați când se iau decizii importante. SUA au anunțat că-și fac bagajele și pleacă de la Constanța, iar Franța și Marea Britanie nu-l mai invită pe Nicușor Dan la nicio reuniune a așa-numitei „Coaliții a bunăvoinței”; oricum, pierderea nu e a României.
Purtătorul de cuvânt al MAE a reacționat cu un sarcasm demn de o cauză mai bună la acuzațiile FSB: „Romanele sovietice de spionaj nu erau tocmai strălucite, fiind exerciții de propagandă. La fel și știrile rusești de azi”. Să zicem că are dreptate și FSB minte, it sucks! Dar dacă-i adevărat, atunci e îngrozitor! Oricum, în ambele cazuri, România a ajuns prinsă între Federația Rusă și Europa Occidentală, transformată într-un câmp de confruntare informativă și militară.
Rămâne o întrebare firească: dacă acuzațiile Moscovei au un sâmbure de adevăr, au fost liderii României măcar informați? A primit Nicușor Dan vreun telefon? Și dacă da, ce răspuns a dat partenerilor de la Londra și Kiev?
Ne interesează foarte tare pentru că nu putem uita declarația sa recentă, după ultima convorbire telefonică purtată cu Volodimir Zelenski: „Ucraina trebuie să câștige acest război, pentru că luptă pentru securitatea întregii Europe și pentru valorile noastre comune”. Tocmai acel „trebuie” ne îngrijorează cel mai tare, sună ca și cum ai spune „cu orice preț”.
Binomul 2.0 și rețeta veche
Și, dacă tot l-am pomenit, hai mai bine să vedem ce preocupări are Nicușor Dan acum, când România este carne de tun în războiul altora. Îl interesează – pe el sau pe păpușarii care-l ghidonează? – controlul și interceptările, adică reinventarea Binomului.
Președintele a decis, mai nou, să reintroducă „corupția” în sfera „apărării naționale”, o mișcare prin care extinde, practic, aria de acțiune a SRI. Sub pretextul combaterii corupției, Binomul SRI-DNA primește undă verde pentru noi „anchete strategice”. Se deschide, astfel, drumul către un nou ciclu de ascultări, dosare la comandă și intimidări, în numele „siguranței naționale”.
Nicușor Dan este nașul Binomului 2.0, de data aceasta cu sprijinul ONG-iștilor „Rezist”.
Dacă tot nu știe ce trebuie să facă un șef de stat, îi spunem noi – să se preocupe de dezvoltarea țării în fruntea căreia se află! Bunăoară, Donald Trump a înțeles că trebuie să repornească industria americană, așa că miercuri seară a invitat la un dineu special dat în cinstea lor cei mai mari directori executivi de pe Wall Street; inclusiv șefii de la giganții Nasdaq și JPMorgan Chase au mers la Casa Albă. Scopul e limpede: reconstrucția lanțurilor interne de aprovizionare și stimularea investițiilor în industriile critice pentru securitatea națională a SUA. A avut succes, credeți? JPMorgan a anunțat, cu câteva ore înainte de dineu, că va investi 1,5 trilioane de dolari, pe 10 ani, în apărare, energie, producție și tehnologie.
Nicușor Dan și gașca zurliilor din USR ce investiții aduc în România? Răspunsul e simplu: niciuna. În loc să aducă investiții, ăștia importă doar sloganuri, directive și „proiecte pilot” scrise de rețeaua soroșistă. România a devenit o țară care zâmbește în poze, dar este ținută cu mâinile legate.
