Cândva, odată și demult, părinții le spuneau copiilor lor: „Cine are carte, are parte!” și mulți copii s-au ținut cu dinții de școală.
Cartea pe gratis!
A venit, însă, comunismul și oferind cartea gratis și încă douăsprezece clase obligatorii plus facultatea pentru cine reușea să treacă de examenul de intrare și mult prea mulți au reușit să se descurce fără ea. De lene și de fuga de muncă cu cartea pentru că atunci trebuia doar să mergi la școală acolo unde existau și internate, și profesori, și săli de sport, și manuale… toate moca!
Pe lângă o categorie de oameni care au învățat și care au format intelectualitatea și baza meseriilor societății în timp au apărut din ce în ce mai mulți români de meserie fără și de carte nici atât care trăiau din expedimente în general la țară pentru ca agricultura mereu a avut, are și va avea nevoie de forță de muncă.
Cartea pe bani
Odată cu căderea comunismului a apărut și inerenta școală pe bani la toate nivelurile și cum românul a vrut ce este mai bun și mai de renume a marcat banul atât de mult încât sistemul educațional a fost inundat cu produși acestei zone. Inițial toți profesorii erau, ca și în medicină, angajați și la stat și la privat, ceea ce era un nonsens dar și o concurență neloială făcută sistemului de stat și așa aflat într-o acută lipsă de personal și resurse
Doar că pervertirea sistemului educațional de către politicieni concomitent cu faptul că actualii elevi și studenți provin marea lor majoritate din rândul celor care au băut cerneala din călimară la școală pe vremea lui Ceaușescu, a condus la situația analizată în acest articol.
Analizam mai demult performanța a doi absolvenți ai unei școli celebre din București, cu o durată de treisprezece ani; predare în limba engleză și costuri de 10.000 euro pe an școlar!
Per ansamblu situația era cam așa:
– la engleză erau de 10!
– la un bacalaureat în România ar fi putut lua magna cum laude nota … 1 (unu) și asta doar pentru că s-ar fi prezentat la examen
– aveau cunoștințe aprofundate despre marihuana dar despre muncă zero
– puteau merge pe baza notelor din România la facultăți din străinătate fără examen spre deosebire de elevii de la școlile de stat.
Doamna/domnul vânzător la supermarket cu studii superioare
Supracalificarea apare evident atunci când persoanele cu studii superioare se angajează la cerere pe posturi și în ocupații care nu necesită un nivel de educație atât de ridicat.
De exemplu, un studiu arată că Tarom, înainte de 1989, era societatea cu cel mai ridicat procent de forță de muncă cu studii superioare din România- peste 80% din personal. Atunci era dată de exemplu șefa femeilor de serviciu care era absolventa de ASE!
Motivația oficială era dată de nivelul înalt al cunoștințelor necesare în aviație iar cea reală era o combinație dintre cea oficială și pilele celorlalți angajați care îi angajau acolo pentru a nu fi trimiși pe coclaurile țării după terminarea facultății conform celebrei repartiții de atunci.
Recentele studii naționale și europene arată ceva incredibil și anume că în anul 2024, rata de supracalificare în țările UE a fost de 21,3%, 20,5% pentru bărbați și 22,0% pentru femei iar în România de 23%.
România educată ?!
Mai țineți minte această minciună electorală? Deoarece România plătea din banii cetățenilor ei școala pentru ca absolvenții acesteia să plece la muncă în străinătate mai ales în Germania, europenii șmecheri au intrat pe piața noastră a forței de muncă de unde au luat ce era mai bun evident!
Spre deosebire de Yugoslavia și Libia care plăteau școala însă nu la ei acasă ci oriunde în afară și la orice școală indiferent de prestigiul ei, dar cu condiția ca după aceea absolventul respectiv să revină să lucreze în propria țară o perioadă minimă de 5 ani la noi domnul profesor de fizică a zis doar sloganul și atât!
Pensia ca rezultat direct al școlii
Spuneam laînceput că „ai carte, ai parte. N-ai carte, n-ai parte” și cei din generațiile de după 1980 nu dau semne că ar fi înțeles asta!
De ce? Pentru că la școală este greu acum când orele sunt mai puține și un timp mai scurt, când nu se mai învață șase zile din șapte ci doar cinci, când elevii îl înjură pe profesor când nu îi lasă să copieze și îl laudă peste tot când îi lasă și le dă note mari, când majoritatea nu știe cum arată o carte dar se vede doar în poziții de directori și manageri.
Să zicem și despre poveștile din capul lor care spun ca pensia de stat nu va mai fi plătită, ca părinții au obligația de a îi ține pe pensiile lor pe ei, și câte și mai câte din gama tinerilor frumoși și liberi care ies la manifestații vara între două beri și neagă evidente bazate pe școală și muncă!
Și cum pensionarii cu pensii minime de astăzi sunt cei care au băut cerneala din călimară pe vremea școlii gratuite dar cer pensii decente ce facem noi ăștia care ne-am tocit coatele prin școli, am plătit impozite progresive pe munca plătită pentru școala făcută etc etc ca să le plătim primilor pensiile de astăzi ?
