România traversează o perioadă tulbure, în care deciziile politice par luate „după ureche”, iar efectele lor se văd, deja, în economie. Cea mai importantă veste a acestei toamne nu vine din zona politică, ci dinspre mediul de afaceri: marii investitori se pregătesc de retragere. După soldații americani, și corporațiile sunt gata să își facă bagajele.
Semnalele sunt clare. Francezii de la Carrefour, prezenți în România de peste două decenii, analizează vânzarea activelor locale. Cu un portofoliu de 458 de magazine și vânzări de 2,3 miliarde de euro numai în primele nouă luni ale anului, compania simte tot mai acut presiunea unei piețe care nu mai oferă predictibilitate fiscală; adică, e posibil să se schimbe „butoanele” la Palatul Victoria și în tot „Sistemul”, iar declarațiile completate cu 0 la profit s-ar putea să nu mai țină.
În plus, Carrefour are creștere pe 2025 de „doar” 1,9% față de anul anterior, ceea ce ar fi fost, poate, acceptabil într-o economie stabilă, dar într-un climat politic volatil și cu taxe mereu pe masa Guvernului, fiecare procent contează.
Nici Lukoil nu stă mai bine. Gigantul rus, cu peste 300 de benzinării și rafinăria „Petrotel”, din Ploiești, se află în plin proces de reevaluare a afacerilor din România. Oficial, compania invocă presiunile internaționale și sancțiunile care complică aprovizionarea. Neoficial, însă, piața spune că mediul economic local, tot mai impredictibil, cântărește greu în decizia de retragere.
La rândul său, OMV Petrom – un colos controlat de Austria și în care România este al doilea acționar – a anunțat o restructurare masivă: 1.000 de posturi tăiate până în 2027, adică 10% din totalul angajaților! Compania vorbește despre eficiență, competiție și tranziție energetică, dar pentru cei care rămân fără loc de muncă, justificările corporatiste nu țin de foame.
Apropo de concedieri, se aude în piață că multinaționalele pregătesc „cadoul” de Moș Crăciun: ceva salarii compensatorii (doar acolo unde este cazul!) și o strângere de mână sau un șut în fund, cu ușa larg deschisă.
Cine este vinovat? Să aruncăm un ochi spre munca Guvernului Bolojan. La scurt timp după preluarea mandatului, premierul a vorbit despre „greaua moștenire” și nevoia creșterii taxelor. Un mesaj menit, probabil, să arate responsabilitate fiscală, dar care a avut efectul unei bombe în mediul privat. Investitorii nu tolerează incertitudinea, iar în România aceasta este politică de stat, mai nou.
În paralel, președintele Nicușor Dan a adăugat și el un strat de neliniște. În loc să aducă stabilitate, a alimentat tensiunile de la Palatul Victoria și a vorbit mai tot despre alte priorități, de natură externă – sprijin pentru Ucraina și Moldova. Nu a oferit nicio viziune clară pentru economia națională, iar rezultatul îl vedem acum: o piață speriată, o monedă fragilă și o imagine de țară imprevizibilă, unde regulile se schimbă peste noapte.
Consecințele sociale nu întârzie să apară. „Hemoragia concedierilor”, cum o numesc deja unii economiști, va lăsa mii de familii fără venituri stabile. Într-o țară în care aproape 65% dintre gospodării abia reușesc să acopere cheltuielile lunare, pierderea locului de muncă devine o tragedie personală, dar și una socială. Fiecare concediere înseamnă mai puțină putere de cumpărare, mai puțină încredere și un pas înapoi pentru consumul intern.
România merge din greșeală în greșeală și nu neapărat de ieri, de azi, ci de ani buni: am devenit o piață de desfacere, nu una de producție, un teritoriu de testare pentru politicile fiscale și energetice ale altora. În timp ce vecinii noștri atrag investiții prin stabilitate și parteneriate clare, noi le gonim prin instabilitate, orgolii politice și improvizații legislative.
Guvernarea după ureche nu doar că alungă investitorii, dar distruge încrederea, adică acel capital invizibil fără de care nicio economie nu poate funcționa. Iar când încrederea dispare, niciun plan de redresare nu mai are sens.
Corporațiile pleacă și în urma lor rămân românii, pe drumuri. Cu promisiuni, cu rate la bancă și cu întrebarea: „De ce nu învățăm niciodată din propriile greșeli?”.
