De la pozele cu Viktor Orban la Casa Albă și până la micile manevre electorale de pe Dâmbovița, România arată lumii întregi, încă o dată, că joacă în liga mică a politicii mondiale. În timp ce alții negociază puterea și își apără interesele, noi ne mulțumim cu vorbe frumoase și cu aplauze de complezență. Trump spune „I love Romania”, dar ne tratează ca pe un spectator neinvitat la masă. Restul e doar decor, între o primărie și o umilință diplomatică.
Donald Trump vine la o conferință de presă și, „forțat” de o întrebare ce i s-a pus, ne aruncă două vorbe dulci: „I love Romania”, „sunteți grozavi”. Hai, totuși, să traducem corect mesajul: nu primiți nimic, băi, români – nici vize, nici soldați, nici aprecieri, nici bani!
De ce suntem tratați în felul acesta? Simplu: pentru că avem conducători care n-au făcut „upgrade de soft”. De la președintele Nicușor Dan și până la premierul Ilie Bolojan, întreg aparatul de stat încă trăiește cu impresia că la Casa Albă se află Joe Biden și că vechile rețele soroșiste mai au vreo influență la Washington. Pesemne că la Palatul Cotroceni nu citește nimeni presa internațională, iar pe „Victoriei”, probabil, nu mai merge conexiunea la Internet.
Nicușor Dan și Ilie Bolojan se comportă în relația România-SUA ca și cum timpul s-ar fi oprit în 2024.
Ce înseamnă marketing politic american
Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem: „marketingul american” este o lecție în sine care merită predată la școlile de studii politice; e drept, la noi, SNSPA-ul are alte preocupări, de la un șef fitilist și până la profesori libidinoși, fiecare joacă în alt film.
Washingtonul vinde simpatie și presiune în același ambalaj de staniol. Te laudă sau te critică, după caz, iar apoi așteaptă să vadă cum reacționezi. Este o negociere continuă, dar una inteligentă.
Să ne amintim: când Trump a mers în Asia, nu mai departe de acum 2-3 săptămâni, după ce a impus sancțiuni dure Chinei, la începutul mandatului său, s-a întors din turneul său cu un „deal” grozav încheiat în prezența lui Xi Jinping. Aproape toate divergențele de până atunci între SUA și China au fost șterse cu buretele, iar relațiile sino-americane au reintrat imediat pe făgașul profitului, dar pentru ambele părți.
Europa a primit același tratament, însă n-a știut sau nu a vrut să reacționeze cum trebuie. Trump a „răcit” în mod deliberat relația cu UE mărind taxele la importuri și blocând acordurile comerciale aflate în vigoare, iar în spatele cortinei doar a așteptat cuminte ca liderii europeni, fiecare în parte, să pună mâna pe telefon și să-l sune, fiecare negociindu-și propriul interes. Dar, mai presus de toate, ținând cont de interesul Americii!
Cine a înțeles ce trebuie să facă, a acționat, cine nu, a privit de la televizor conferințele învingătorilor. La început, Bruxellesul a greșit enorm, neînțelegând că pentru SUA afacerile și puterea vin întotdeauna înaintea politeții diplomatice. Nu aveai voie tu, Uniunea Europeană, să nu faci concesii puterii numărul 1 de pe glob, pentru că nu tu îți aperi statele membre în caz de conflict armat, ci SUA. Într-un final, America tot a obținut ce a vrut, după cum a dezvăluit chiar Trump, la întâlnirea cu Orban: „Relația cu Europa e foarte bună, acum. Tocmai am semnat cel mai bun acord comercial făcut vreodată – 950 miliarde de dolari”.
Iată încă o demonstrație a marketingului politic vândut de exportat de Washington. Pe cine a primit Trump la Casa Albă în weekendul trecut? Pe Viktor Orbán, „oaia neagră” a Europei, în viziunea Bruxellesului. Un gest cu o simbolistică limpede: America face afaceri cu oricine, atâta timp cât își apără propriul interes. Și, ca să fie lecția completă, în antecameră se afla Ahmed al-Sharaa, conducătorul de facto al Siriei – un fost jihadist, pe capul căruia CIA avea pusă o recompensă de 10 milioane de dolari.
E un semnal limpede transmis lumii întregi: Washingtonul nu are prieteni sau dușmani eterni, are doar parteneri temporari și tranzacții convenabile.
România, pomenită în lipsă, în hohotele lui Viktor Orban
Grav pentru România este că, deși s-a vorbit despre noi, s-a făcut, din nou, în lipsă. Trump, alături de Orban, a anunțat toată planeta că România nu contează la masa deciziilor. De ce? Pentru că Nicușor Dan repetă la București același tipar de la Bruxelles, dar fără să-i înțeleagă nici riscurile, nici consecințele.
În loc să ne adaptăm la realitate, noi încă ne uităm în oglinda greșită. Cine are minte, înțelege. Cine nu, se uită liniștit la Antena 3 și rumegă povești despre „pericolul rusesc”.
Palma diplomatică încasată de București ar trebui să ne doară mai tare decât oricare discurs din campania internă. Lumea se schimbă de zece ori pe zi, iar România e tot la periferie, pierdută între obediența față de secta globalistă de la vârful UE și incompetența locală. În timp ce lucruri mari se întâmplă în afară, România, încă o dată, rămâne total pe dinafară!
Cu lideri ca Nicușor Dan, așteptările noastre trebuie calibrate realist: între o poză de grup „furată” pe la vreo reuniune NATO și o remarcă despre România făcută în treacăt și mare grabă, ca replică la vreo întrebare aruncată de un jurnalist ceva mai băgăcios.
Atât putem, atât merităm, câtă vreme ne mulțumim cu gesturile mărunte ale unei administrații care nu pricepe nimic din ce se petrece în lume. Nicușor Dan rămâne consecvent singurului obiectiv pe care îl are – să ajungă Drulă primar la București!
