Concurența structurală dintre SUA și China a deschis o fisură pe care niciun summit sau acord nu o poate repara cu ușurințăPiețele financiare au sărbătorit acordul încheiat săptămâna trecută între Donald Trump și Xi Jinping. Pe bună dreptate: stabilizarea relațiilor este benefică pentru Indo-Pacific și Occident.
Însă acordul este departe de a fi o soluție miraculoasă. Ambele țări au convenit asupra unei destinderi tactice, nu strategice, cu un set limitat de rezultate și un calendar incert.
Concurența structurală dintre SUA și China a deschis o fisură pe care niciun summit sau acord nu o poate repara cu ușurință, notează Financial Times. Beijingul a început acum să lovească puternic și asimetric, deoarece poate trata Whashingtonul drept partener egal. Trump crede în mod eronat că economia Chinei se află în pragul colapsului și va ceda în războiul comercial.
Pe termen scurt, liderii americani și chinezi vor continua să încerce, fără succes, să profite de avantajele pe care și le imaginează. Fiecare rundă de escaladare va fi urmată de o nouă urgență de a reduce riscurile și de a limita daunele.
Pentru China, controlul exporturilor de metale rare are un dublu scop: să riposteze și să contribuie la menținerea lanțurilor de aprovizionare critice pe teritoriul național. În acest context, Statele Unite vor declanșa probabil noi cicluri de escaladare.
Xi pune accentul pe reducerea dependenței de tehnologia și investițiile străine, creșterea cererii interne și încurajarea inovării.
Pe termen lung, este puțin probabil ca licențele de export pentru companiile străine cu legături militare în lanțurile lor de aprovizionare să beneficieze de facilități, chiar și în condițiile acordului Trump-Xi, astfel încât vor fi necesare alternative urgente.
Minele și capacitățile de prelucrare din SUA vor avea nevoie de ani de zile pentru a deveni operaționale. Nu este vorba doar de găsirea de surse în afara Chinei, ci și de relocarea aprovizionării: companiile chineze controlează peste 60 % din producția globală de pământuri rare și 90 % din rafinare și prelucrare.
Industriile și comerțul global trebuie să se pregătească pentru perioade continue de vulnerabilitate și separarea lentă a celor două economii. Escaladarea este aici pentru a rămâne, iar țările prinse în dinamica sino-americană nu au de ales decât să dezvolte lanțuri de aprovizionare flexibile și adaptabile pentru a face față crizei.
