Analiștii încă se întreabă dacă momentul unipolar cedează locul unei lumi bipolare, multipolare sau chiar nepolare. Răspunsul se reduce la putere – care țări o dețin, cum o exercită și cum o percep celelalteS-a încheiat momentul unipolar al predominanței americane? Apare o lume multipolară fragmentată și complexă?
Analiștii încă se întreabă dacă momentul unipolar cedează locul unei lumi bipolare, multipolare sau chiar nepolare. Răspunsul se reduce la putere – care țări o dețin, cum o exercită și cum o percep celelalte. Însă definițiile variate ale puterii conduc la concluzii diferite cu privire la ordinea mondială care se conturează.
Dacă puterea este definită doar prin prisma militarismului, de exemplu, atunci o ordine bipolară pare plauzibilă, punând China și Statele Unite în opoziție, notează Foreign Affairs. Dacă adăugăm însă economia, Asia de Est, Europa și statele din Golf intră în ecuație, ceea ce sugerează o lume mai multipolară.
Dacă se dovedește că China falsifică propriile date economice și este mai aproape de haosul intern decât sugerează paradele sale militare, unipolaritatea devine din nou probabilă.
Și dacă puterea este definită într-un sens mai larg, lumea se îndreaptă către „multipolaritate dezechilibrată”. Într-un astfel de sistem, există câteva mari puteri – în acest caz, Statele Unite și China – și un număr mai mare de puteri de rang secund, printre care Australia, Franța, Germania, India, Japonia și Rusia. Aceste puteri de rang secund sunt capabile să modeleze dinamica regională. Emmanuel Macron i-a șocat pe liderii UE în 2023 când a declarat că Europa ar trebui să încerce să devină un „al treilea pol” în noua ordine geopolitică.
Bipolaritatea este adesea asociată cu stabilitatea, iar multipolaritatea cu pericolul. Dar unele sisteme multipolare au fost stabile și de lungă durată, cum ar fi Congresul de la Viena din 1815, o înțelegere între puterile europene care a rezistat aproape un secol.
Ideea că Statele Unite se descurcă mai bine într-o lume bipolară decât într-una multipolară este, în cel mai bun caz, teoretică. În practică, apar provocări. O mare putere poate fi în măsură să prevină conflictele prin exercitarea unei influențe sporite asupra statelor cliente.
Un sistem multipolar poate accentua potențialul de conflicte de mică amploare, dar un sistem bipolar ar amplifica altele, inclusiv cursa înarmărilor care ar putea degenera într-un război între marile puteri.
Polaritatea se referă la distribuția puterii la nivel internațional. Poate că Statele Unite ar avea de câștigat dacă lasă alte țări să preia o parte din sarcina conducerii globale.
„S-a încheiat momentul unipolar al predominanței americane? Apare o lume multipolară fragmentată și complexă?”
Semnela de intrebare nu sunt necesare, asta’i realitatea, multi polara.
SUA este doar o putere inca financiara, nu mai domina prin nimic altceva decat prin cantitatea banilor, care de fapt sunt ai catorva cetateni americani, iar statul american este cel mai indatorat din lume, number one! Cand dolarul va fi izolat, fara putere de cumparare nefiind acceptat, puterea financiara va deveni o povara mai ales penrru cei ce au depozite si investitii in clubul financiar american. Vor suferi si calicii desi ei nu au investit nimic, dar au crezut in Number One!
Pluripolaritatea nu fa vi bazata pe putere ci pe influenta, autoritate, tehnologica si de aici decurge totul, stiintificul, culturalul, tehnologia de aparare etc.