Ai 45 de ani în buletin, dar te simți când de 35, când de 55. Nu e vorba de o simplă impresie: organismul îmbătrânește în ritmul lui, iar asta se vede în analize care pun cap la cap urme lăsate în celule, obiceiuri și istoricul tău medical. Despre asta se va vorbi la Congresul Internațional de Longevitate din 11 noiembrie, organizat de Senatul Științific al Fundației Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, eveniment care deschide Longevity Expo Forum Fest, la Biblioteca Națională a României.
Vârsta biologică e o estimare a „uzurii” interne. În practică, cercetătorii folosesc ceasuri epigenetice, modele care citesc mici etichete chimice (metilare) așezate pe ADN și traduc tiparele în ani biologici. Nu schimbă diagnosticele clasice, dar pot semnala din timp cine îmbătrânește mai repede sau mai încet și cum răspunde la schimbări de stil de viață. Institutul Național pentru Îmbătrânire (SUA) explică limpede: epigenetica e influențată și de somn, dietă, mișcare sau fumat; pe scurt, nu suntem „blocați” în genele noastre. Cercetarea a rafinat în ultimii ani aceste ceasuri (precum GrimAge, PhenoAge), tocmai ca să fie mai stabile în timp și utile pentru urmărirea intervențiilor.
În paralel, apar „ceasuri” multimodale: algoritmi care combină mai multe surse de date, analize uzuale, markeri moleculari, imagistică, ca să ofere o imagine coerentă. În 2025, un consorțiu a prezentat chiar „ceasuri” bazate pe RMN pentru mai multe organe, construite pe sute de mii de cazuri. Ideea e simplă: dacă vrei să schimbi ceva, trebuie să poți măsura același lucru în timp, cu instrumente reproductibile. Revizuirile recente arată că astfel de modele, antrenate cu inteligență artificială, pot deveni busole pentru prevenție și pentru evaluarea efectelor unor intervenții, de la somn și mișcare până la protocoale clinice.
Un alt cuvânt-cheie care apare tot mai des este senescența celulară – celulele „îmbătrânite” care nu mai funcționează corect, dar nici nu mor, și întrețin inflamația cronică. Țintirea acestor celule, fie prin senolitice (care le elimină), fie prin senomorfice (care le „domolesc”), e una dintre direcțiile cele mai urmărite. E important de știut că multe rezultate sunt încă din laborator sau din studii mici; există însă deja trialuri pilot, care testează dacă mobilitatea sau funcțiile cognitive se pot îmbunătăți la grupuri selectate.
La capitolul „ce poți face azi”, trebuie vorbit și de microbiomul intestinal. Compoziția bacteriilor „bune” din intestin se schimbă odată cu vârsta și se leagă de inflamație, metabolism și chiar de starea creierului. De aici interesul pentru dietă, fibre, alimente fermentate sau protocoale personalizate. Nu există o rețetă universală, dar legătura microbiom-îmbătrânire e bine documentată în sinteze științifice recente, iar intervențiile alimentare au avantajul că sunt ieftine, sigure și ușor de monitorizat în timp.
Societatea, per ansamblu, se schimbă vizibil: una din șase persoane va avea peste 60 de ani până în 2030, iar numărul celor de 80+ se va tripla până în 2050, spun datele Organizației Mondiale a Sănătății. Asta înseamnă nevoi noi pentru familii, pentru sisteme medicale și, da, pentru fiecare dintre noi, care vrem să rămânem autonomi cât mai mult. În locul promisiunilor spectaculoase, congresul își propune să explice limpede ce se poate face, cu ce instrumente și în ce ordine: măsurare, intervenție, urmărire în timp.
Specialiștii invitați la congres vor vorbi despre unde este știința îna cest moment, dar și despre ce putem face acasă pentru o viață mai lungă și mai sănătoasă. Iar „meniul” începe cu ce ții sub control (somn, mișcare, alimentație, stres), continuă cu evaluări care pot cuantifica progresul și ajunge, unde e cazul, la protocoale validate în clinică.
