China învăluie lumea: dominație fără războaie, doar prin dependențe

China a înțeles ceva fundamental: în secolul XXI, dominația nu se mai obține doar prin armate, ci prin dependențe economice, tehnologice și simbolice. Pe scurt: Beijingul nu cucerește, ci înfășoară lumea în rețele de influență. Pentru Xi, bomba cu pământuri rare a semnalat o nouă duritate, în timp ce TikTok a fost „opiu spiritual” care s-a transformat într-o monedă de schimb ieftină.

Xi a renunțat la manualul diplomatic tradițional al Chinei și a adaptat unul nou special pentru Trump, au declarat, pentru South Morning Post, persoane apropiate factorilor de decizie chinezi, care îl descriu pe Xi ca părând încrezător și încurajat. Noua strategie, au spus aceste persoane, îmbrățișează imaginea de sine a lui Trump ca maestru negociator, oferind concesii pe probleme de mare vizibilitate de care este personal preocupat. Dar când administrația Trump a atacat China, Xi a decis să riposteze  mai puternic, în încercarea de a câștiga un avantaj asupra lui Trump, proiectând în același timp forță și imprevizibilitate – calități pe care crede că le admiră președintele SUA. Cei doi lideri urmează să se întâlnească joia viitoare în Coreea de Sud.

China a învățat din istoria sa și din greșelile altora — mai ales ale SUA și Rusiei. În loc să forțeze confruntări militare costisitoare, Beijingul preferă o abordare asimetrică și pe termen lung, ghidată de principiul lui Deng Xiaoping: „Ascunde-ți puterea și așteaptă-ți momentul.” Această filosofie a devenit o doctrină: avans economic, tehnologic și diplomatic, fără să provoace panică. Scopul: nu ocuparea teritoriilor, ci redesenarea interdependențelor globale în favoarea Chinei. Arma principală: economia. China folosește economia nu doar ca sursă de prosperitate, ci ca instrument de proiecție geopolitică.

Să le luam pe rând: (1) Belt and Road Initiative (BRI) — „Noul Drum al Mătăsii”-Lansată în 2013, conectează peste 140 de țări prin proiecte de infrastructură (porturi, căi ferate, autostrăzi, energie). Scopul: crearea unei rețele globale de dependență logistică și financiară față de Beijing. (2) Exportul de capital și credit- China oferă împrumuturi uriașe statelor în curs de dezvoltare (Africa, Asia, Balcani, America Latină). Deși uneori controversate, aceste finanțări oferă Beijingului influență politică și acces la resurse strategice. (3) Lanțurile de aprovizionare- Beijingul a reușit să devină „fabrica lumii”. Multe economii occidentale depind de importurile chineze — de la metale rare la electronice. Aceasta e o formă de putere silențioasă: nu prin tancuri, ci prin dependență industrială. (4) Soft power: imagine, cultură, tehnologie China a investit masiv în influență non-militară: Institutele Confucius — centre culturale și educaționale în peste 150 de țări; Mass-media globală (CGTN, Xinhua) — alternative narative la presa occidentală; Diplomația tehnologică — promovarea companiilor Huawei, TikTok, ZTE; Investiții în educație și AI — universități și parteneriate internaționale. Prin aceste instrumente, China își normalizează prezența și promovează un model de succes non-occidental: „dezvoltare fără democrație liberală”. (5)Diplomația economică și „capcana interdependenței”-Beijingul practică ceea ce analiștii numesc „cooperare coercitivă”- oferă investiții, dar cere loialitate politică; evită alianțele militare, dar construiește relații economice irevocabile (exemple- în Africa, China construiește porturi și căi ferate, devenind principalul partener comercial al continentului; în Orientul Mijlociu, a mediat între Iran și Arabia Saudită — fără soldați, doar prin credibilitate economică; în Asia de Sud-Est, domină infrastructura digitală și comerțul regional. Rezultatul? China își extinde influența globală fără să tragă un foc de armă — prin contracte, nu prin cuceriri.

Evoluția strategică a lui Xi se inspiră din propriul ghid de „presiune maximă” al lui Trump, care folosește amenințarea sancțiunilor economice copleșitoare pentru a-și impune scopul atât împotriva adversarilor, cât și împotriva prietenilor. Potrivit celor familiarizați cu gândirea Beijingului, în timp ce reacțiile Chinei la atacurile comerciale ale SUA au fost adesea proporționale în trecut, contramăsurile sale sunt acum concepute pentru a fi mai severe. Cel mai puternic exemplu al noii strategii a venit la începutul acestei luni, când Washingtonul și Beijingul încercau să finalizeze summitul Coreei de Sud. Chiar când relațiile păreau să se redreseze, Xi a lansat o bombă: a ordonat guvernului său să riposteze la o acțiune recentă de control al exporturilor din partea SUA – și să o facă cu o forță fără precedent, potrivit unor persoane apropiate de Beijing. Pe 9 octombrie, Ministerul Comerțului din China a dezvăluit restricții ample asupra exporturilor de materiale din pământuri rare, care amenință să dea peste cap producția globală, de la telefoane, laptopuri și mașini până la rachete. China produce aproximativ 80-90% din pământurile rare rafinate din lume. Public, oficialii chinezi au declarat că această mișcare a fost pur și simplu un răspuns reciproc la o nouă regulă americană care extinde restricțiile asupra vânzărilor de tehnologie la orice companii deținute cel puțin pe jumătate de o entitate chineză care se află deja pe lista neagră.

În realitate, au spus persoanele apropiate de Beijing, a fost și o încercare a lui Xi de a câștiga putere înainte de a se întâlni cu Trump, care a arătat dorința de a încheia un acord economic amplu cu China. Noua doctrină a lui Xi este că SUA trebuie să se adapteze la realitatea puterii chineze. Totuși, Xi riscă un eșec strategic. Tacticile sale oferă muniție șoimilor de la Washington care insistă să rupă dependența economică a Americii de China. Aliații SUA din Europa și Asia, care se bazează pe aceste minerale pentru propriile industrii, au fost, de asemenea, neliniștiți de atitudinea dură a Beijingului, întărind îngrijorările că China devine un actor din ce în ce mai imprevizibil pe scena mondială. SUA și Australia au anunțat săptămâna aceasta planuri de a investi 3 miliarde de dolari în minerale critice, menite să erodeze hegemonia Chinei. Un prim semn al strategiei lui Xi a apărut în aprilie, când Trump a lansat tarifele sale globale de „Ziua Eliberării”. China, care deja se confrunta cu restricțiile din epoca Biden, a fost puternic lovită, tarifele americane pentru bunurile chinezești crescând în cele din urmă la 145%. Represaliile Beijingului au fost rapide: a întrerupt furnizarea de magneți de pământuri rare companiilor americane, forțând temporar unele fabrici de automobile din SUA să se închidă. Strategia din spatele acestei noi asertivității s-a născut din criză. După victoria prezidențială a lui Trump de anul trecut, anxietatea a cuprins Beijingul. Potrivit persoanelor apropiate factorilor de decizie, Xi le-a spus principalilor săi consilieri – inclusiv șeful de cabinet Cai Qi, țarul economic He Lifeng și principalul ideolog al Partidului Comunist, Wang Huning – să elaboreze urgent un nou ghid de strategie pentru administrația Trump 2.0, unul care să rupă postura reactivă constantă care definise abordarea anterioară a Beijingului.

Noua abordare este înrădăcinată într-o convingere fundamentală a Beijingului: că Trump este fundamental tranzacțional, nu ideologic. Beijingul încearcă, de asemenea, să ocolească instituțiile diplomatice și de securitate oficiale pentru a transmite mesaje direct către Trump prin intermediul relațiilor cu titani influenți ai afacerilor americane, cum ar fi directorul executiv al Nvidia, Jensen Huang. Acest calcul discret formează acum fundamentul strategiei Chinei. În perioada tensionată premergătoare discuțiilor comerciale de la Madrid din septembrie anul acesta, Xi știa că trebuie să ofere o concesie pentru a obține ceea ce își dorea cu adevărat: summituri cu Trump pentru a discuta problemele față în față. Concesia a fost TikTok. Pentru Trump, forțarea vânzării aplicației de profil înalt a fost o victorie populistă încadrată în securitatea națională. Xi a pregătit scena pentru o serie de summituri cu Trump. După întâlnirea de săptămâna viitoare din Coreea de Sud, Beijingul speră să aranjeze o vizită a lui Trump în China la începutul anului viitor și, în final, o călătorie a lui Xi în SUA la sfârșitul anului 2026. În fruntea agendei lui Xi se află problema critică a Taiwanului. Întrucât Trump a semnalat interesul pentru un nou acord economic, liderul chinez intenționează să folosească aceste întâlniri pentru a-l presa pe Trump să depășească politica de lungă durată de ambiguitate strategică și să declare oficial că SUA „se opun” independenței Taiwanului.

Într-un alt semn al acestei abordări tranzacționale, înainte de summitul așteptat al liderilor, Beijingul are în vedere o achiziție semnificativă de soia americană, o cerere înaintată de Trump. Gândirea în rândul conducerii chineze, au spus persoanele apropiate Beijingului, este că, din moment ce cei doi lideri se vor întâlni, care este problema cu cumpărarea de soia? Noul manual al lui Xi câștigă teren într-o administrație în care secretarii de cabinet își selectează acum cu atenție sfaturile către Trump, alegând selectiv ce să prezinte și ce să ascundă, au declarat persoane familiarizate cu dinamica internă a Casei Albe scrie Washington Post. Ce spune consilierul Peter Navarro a lui Trump : „Parteneriatul cu China este o iluzie care ne costă independența economică.” Navarro este consilier la Casa Albă și director al Office of Trade and Manufacturing Policy în administrația Trump. Trump l-a nominalzat pe Landon Heid pe un post care supraveghează controalele la export menite să protejeze tehnologia americană – dar nominalizarea a fost retrasă în septembrie fără explicații. Fost diplomat la Beijing și fost expert în politici tehnologice pentru Comitetul Selectiv al Camerei Reprezentanților pentru China, un om de linie dură, Heid a emis un avertisment dur în timpul audierii sale de confirmare din aprilie, numind căutarea de către China a tehnologiilor emergente o „amenințare profundă la adresa securității economice și naționale a SUA”. Însă atitudinea sa agresivă a fost văzută ca o povară pentru unii oficiali de la Casa Albă, potrivit unor persoane familiarizate cu dinamica situației. Este acum o situație cel puțin ciudată. Oficiali care au insistat pentru o linie mai dură față de China au părăsit administrația, experții în securitate și tehnologie au început să se îngrijoreze că s-a creat un vid – unul care ar putea fi umplut de cei mai interesați de legăturile de afaceri cu Beijingul decât de contestarea ambițiilor sale. Acest vid, au spus acești experți, a oferit o oportunitate pentru lideri de afaceri influenți, în special Huang de la Nvidia. Într-un apel adresat lui Trump în vară, Huang a susținut că interdicția de a vinde cipul de inteligență artificială H20 al companiei către China nu ar face decât să accelereze eforturile Beijingului pentru autosuficiență tehnologică.

Trump a decis apoi să anuleze interdicția. Nvidia a dezvoltat H20 pentru a respecta restricțiile de export anterioare, fiind un cip mai puțin puternic, special conceput pentru China. Și totuși administrația a pregătit un „memorandum de decizie” care prezintă un pachet de sancțiuni secundare împotriva Chinei pentru achizițiile sale de petrol rusesc – o mișcare menită să ofere SUA o influență atât asupra Chinei, cât și asupra Rusiei. Memorandumul a fost trimis lui Trump pentru o decizie finală. Deocamdată tăcerea s-a lăsat asupra Memorandumului. Eu cred că mai exact, președintele era îngrijorat că China va restricționa din nou accesul SUA la magneții săi de pământuri rare – o componentă critică atât în ​​tehnologia de apărare, cât și în cea comercială. China rămâne critic dependentă de produsele americane, cum ar fi motoarele cu reacție, pentru industria sa aviatică în plină expansiune. O pierdere a accesului la astfel de produse de înaltă calitate ar putea zădărnici propriile ambiții tehnologice și strategice ale Chinei. O întrebare și o concluzie: Ce rezultat ar putea avea summitul Xi-Trump? Rezultatul final ar putea depinde de o nepotrivire fundamentală de perspectivă, una care definește întreaga relație SUA-China. Trump se concentrează pe termen scurt și politic în timp ce Xi se concentrează pe menținerea concurenței pe termen lung cu SUA.