În centrul Bucureștiului, bisericile istorice țin slujbele cu ușile deschise, dar cu băncile goale. Oamenii nu mai caută răspunsuri la întrebările vieții de zi cu zi în predici, ci mai degrabă în social-media, în videoclipuri de 60 de secunde.
Preoți care altădată se „luptau” pentru o parohie bună, adică una cu enoriași mulți și donații constant și consistente, se trezesc astăzi cu câțiva credincioși la slujbă și facturi din ce în ce mai mari.
Nu e niciun secret că pentru a obține o parohie bună trebuie să cotizezi. Și cotizezi în speranța că într-o zi îți scoți investiția. Din păcate pentru preoți, în centrul Capitalei realitatea este cruntă: parohiile s-au depreciat, nu în acte, ci în relevanță.
Credincioșii s-au mutat spre periferie, unde noile cartiere ridicate nu au venit și cu credința la pachet. Bisericile lipsesc.
Doar 11% dintre locuitorii Capitalei se mai declară „foarte religioși”
Fenomenul este confirmat și de cifre. Potrivit unui sondaj realizat de Biroul de Cercetări Sociale (BCS), citat de Buletin de București, doar 11% dintre locuitorii din București și Ilfov se consideră „foarte religioși”, în timp ce aproximativ 56–57% se declară „moderat religioși”. Ca și cum, sunt, da’ nu prea.
Un alt studiu, „Barometrul Vieții Religioase” al Academiei Române, arată că Bucureștiul și zona Ilfov se află printre regiunile cu cea mai scăzută participare constantă la slujbe. Totuși, cercetătorii subliniază că datele nu oferă o imagine exactă asupra frecvenței participării la biserică în funcție de zone, centru versus periferie.
Demografic, se știe însă că zonele centrale au pierdut până la 40% din populația rezidentă în ultimele două decenii, potrivit datelor INS. Acolo unde altădată trăiau familii, astăzi sunt birouri, restaurante și apartamente de închiriat pe termen scurt. Cu alte cuvinte, bisericile au rămas, dar oamenii au dispărut.

Bisericile din centru: slujbe pentru turiști, nu pentru enoriași
O plimbare prin centrul Capitalei, duminică dimineața, spune mai mult decât statisticile. Biserici precum Kretzulescu, Domnița Bălașa sau Sfântul Ilie-Gorgani își încep slujbele într-o liniște aproape solemnă. Se aud ecouri în loc de coruri, iar preotul își termină predica pentru câteva zeci de suflete.
În același timp, la periferie, în cartierele noi precum Pallady, Cosmopolis, Corbeanca sau Tunari zeci de mii de oameni nu au o biserică în apropiere.
Potrivit datelor din 2023–2024, ritmul construcțiilor rezidențiale depășește de câteva ori ritmul dezvoltării infrastructurii religioase.
În Cosmopolis, prima biserică s-a ridicat abia în 2022. În Pallady, piatra de temelie a fost pusă anul trecut. Până atunci, slujbele se țineau în parcări, corturi sau săli de sport.
De ce nu mai merg tinerii la biserică: credința, înlocuită de algoritmi
Pentru tinerii din București, biserica nu mai este un reper spiritual, ci un simbol al unei lumi care nu-i mai reprezintă. Ei caută sensul și apartenența în alte locuri, cum ar fi în comunități online, în podcasturi motivaționale sau în discursuri spirituale de pe YouTube.
„E mai ușor să asculți o vorbă bună pe TikTok decât o predică de 30 de minute în picioare”, spune un student la SNSPA, intervievat pentru acest material. Acesta recunoaște că nu a mai fost la biserică de ani buni, dar urmărește constant conținut despre spiritualitate.
Investiții pierdute: preoți bogați, parohii sărace
Conform surselor din interiorul Arhiepiscopiei Bucureștilor, unii preoți au plătit sume considerabile pentru a primi administrarea unei parohii centrale, mizând pe stabilitate și prestigiu. Realitatea economică actuală le-a schimbat însă calculele: fără enoriași, fără botezuri, fără cununii, parohia devine o afacere în pierdere.

Bisericile, între stagnare și reinventare
Biserica din București traversează o perioadă de dezechilibru profund.
Slujbele din centru rămân fără public, cartierele noi cresc fără lăcașuri, iar preoții tineri învață să se adapteze unei lumi care nu mai are răbdare pentru tăcere.
Conform surselor doar 11% dintre locuitorii din București-Ilfov se declară foarte religioși (BCS, 2024), peste 30% nu merg deloc la biserică (Academia Română, Barometrul Vieții Religioase), iar zonele centrale au pierdut aproape 40% din populația rezidentă (INS).
În aceste condiții, biserica nu mai este doar un spațiu al credinței, ci un test al adaptării. Va reuși instituția care a rezistat secole întregi să se conecteze la generația care trăiește în format vertical pe ecranul unui telefon?