Reunificarea nu a însemnat o poveste eroică de solidaritate și integrare, ci o poveste moralizatoare despre pericolele neglijării oamenilor pe care democrația liberală ar trebui să-i serveascăLa festivitățile oficiale de sărbătorire a Zilei Unității Germaniei, orașul Saarbrucken, situat lângă granița cu Franța, a găzduit muzicieni, breakdanceri, acrobați, magicieni și actori pentru a distra vizitatorii.
Președintele Frank-Walter Steinmeier a luat cuvântul alături de cancelarul Friedrich Merz. Președintele francez Emmanuel Macron a participat și el, pentru a sublinia dimensiunea europeană a reunificării Germaniei.
De remarcat, Angela Merkel, singura cancelară născută în Germania de Est, și Joachim Gauck, singurul președinte federal din fostele „state noi” comuniste, nu au fost prezenți – absențe care evidențiază faptul că Germania este încă dominată în mare măsură de oameni din vest, notează The Spectator.
Diferențele dintre cele două Germanii sunt încă pronunțate, iar în loc să fie o dovadă a victoriei în Războiul Rece, sărbătoarea a devenit o amintire a modului în care Occidentul și-a pierdut calea.
Spre deosebire de orice altă țară, Republica Federală Germană a fost modelată ca un exemplu de democrație liberală și pusă în contrast cu represiunea din estul controlat de sovietici. Wirtschaftswunder-ul Germaniei de Vest nu a fost doar un miracol economic, ci o proiecție a Occidentului.
Dar când Zidul Berlinului a căzut în noiembrie 1989, reunificarea a arătat mai degrabă o anexare decât o fuziune între egali. Instituțiile și identitatea Germaniei de Est au fost rapid desființate, înlocuite cu regulile Germaniei de Vest.
Prăbușirea mijloacelor de trai a fost urmată de o prăbușire a sensului. În locul „bluhende Landschaften” (peisaje înflorite) pe care Helmut Kohl le visase odată, s-a înrădăcinat alienarea – sentimentul de a fi absorbit într-o nouă ordine, dar fără a fi acceptat pe deplin. Pentru est-germani, occidentalismul nu era libertate, ci subjugare într-o formă diferită.
Ossi și Wessi
”Ossi”, germanii din est – adesea respinși ca ”plângăcioși” – câștigă cu 17% mai puțin decât omologii lor din vest, ”Wessi”, iar în ceea ce privește averea, gospodăriile din vest sunt de două ori mai bogate.
Mai mult de unul din trei alegători din est susține partidul de extremă dreapta Alternative fur Deutschland (AfD), care a exploatat cu succes sentimentul de alienare față de modul în care reunificarea a aruncat familiile și comunitățile în precaritate.
Pentru țară în ansamblu, fracturile sunt economice și existențiale. În ciuda sutelor de miliarde de euro disponibile pentru stimularea economiei, coaliția lui Merz deja dă semne de slăbiciune după doar cinci luni și se chinuie să motiveze un electorat fragmentat. Este o consecință a distanțării dintre politică și popor.
Europa de Est a ajuns o rezervă de forță de muncă ieftină, Rusia o frontieră a resurselor, iar China o fabrică universală.
În timp ce Occidentul se luptă să-și apere poziția globală, Germania nu mai este copilul răsfățat al liberalismului. Reunificarea nu a însemnat o poveste eroică de solidaritate și integrare, ci o poveste moralizatoare despre pericolele neglijării oamenilor pe care democrația liberală ar trebui să-i servească.
