SUA și China au viziuni geopolitice similare: hard și soft power, influență în toate domeniile, amenințări mai mult sau mai puțin voalate și, în cele din urmă, dominație totalăViitorul nu va fi determinat doar de SUA. China este, de asemenea, o superputere.
Donald Trump este alimentat de nemulțumiri, motivat de tranzacții și capricios. „Trump și MAGA folosesc aceleași trei metode atât în țară, cât și în străinătate: eliminarea, transformarea și subjugarea”, scrie Celine Belin, de la Consiliul European pentru Relații Externe, citată de Financial Times. Aceste obiective sunt dăunătoare pentru cea mai mare parte a lumii și nesăbuite pentru SUA.
Trump se plânge că America a fost „jefuită” și a declanșat războiul tarifar. Realitatea este însă că a rămas cea mai bogată și mai avansată economie din punct de vedere tehnologic într-o perioadă de creștere globală fără precedent, scrie analistul Martin Wolf.
Economiștii Moreno Bertoldi și Marco Buti susțin că Uniunea Europană se află prinsă între ciocanul unei superputeri „extractive” și nicovala unei superputeri care creează dependență. China se încadrează în cea de-a doua categorie: prin inundarea piețelor cu produsele sale, agravează dezechilibrele comerciale și macroeconomice la nivel mondial.
Este imposibil ca restul lumii să ignore aceste superputeri prădătoare, deoarece împreună generează 43 % din PIB-ul global la prețurile pieței (și 34 % la paritatea puterii de cumpărare).
Trump consideră că aliații pot fi transformați în vasali. Aceasta este o ordine care nu se bazează pe cooperare orizontală, ci pe o dominație verticală rigidă.
În condițiile actuale, MAGA este gata să resusciteze neoconservatorismul, transformând scena internațională într-un „război al tuturor împotriva tuturor”.
Un guvern american care odată pretindea că vrea să pună capăt războaielor este mai implicat ca niciodată în intervenții, ocupații teritoriale și agresiuni.
Și Xi Jinping transformă țările și economiile emergente în vasalii Chinei. Vasalitatea arată că lumea în care ne îndreptăm va fi mai săracă, mai instabilă și mai periculoasă.
Nu există nimic – nici pe plan internațional, nici pe plan intern – care să sugereze un moment propice pentru ca Statele Unite și China să își depășească diferențele, fie în domeniul securității, fie în cel economic.
De fapt, nu au interese să o facă, pentru că au viziuni geopolitice similare: hard și soft power, influență în toate domeniile, amenințări mai mult sau mai puțin voalate și, în cele din urmă, dominație totală.
