*In PSD misuna poetii*
Daca tot românul e poet, nici pesedistii nu fac exceptie. Ars de oful flacarii violet si al esecului de la prezidentiale, vrinceanul Marian Oprisan a cerut demisiile lui Geoana si Hrebenciuc printr-un adevarat “eseu”. Neversificat, ce-i drept, dar adevarata opera de arta politica. In compunerea capodoperei, Oprisan a facut apel la clasici, la stramosii latini si la proverbe/zicatori. Rezultatul – o avalansa de fraze bombastice s-a rostogolit in urechile surprinse ale liderilor PSD : “Mircea, exista o expresie veche de cind lumea: mi-e prieten Platon, dar mai prieten imi este adevarul (…) drept pentru care iti spun sa iti depui demisia de onoare astazi, aici si acum, pentru ca adevarul este ca, in primul rind, tu ai pierdut pe mina ta aceste alegeri al caror cost este destinul acestei tari”, “Latinii spuneau ca este de preferat o moarte cinstita unei vieti rusinoase si de la ei pina la noi realitatea a demonstrat ca asa este”, “Cel mai pretios sfetnic al omului este timpul”, “Trebuie sa ne referim la raspundere, onoare, unitate, adevar, cuvinte a caror profunzime conteaza major acum si ale caror initiale, R.O.U.A., ne sugereaza ca roua, adica ceva curat, pur”. Captarea exacta a discursului lui Oprisan nu a fost facuta prin intermediul obisnuitelor “surse”, ci intreg materialul didactic a fost pus la dispozitia presei de insusi autorul lui. Care, de altfel, si-a incununat prestatia literaro-politica si cu o promisiune de suflet: “Nu demisionez din partid. Eu o sa inchid ochii social-democrat”. Profunzimea sufletului si culturii baciului pesedistilor vrinceni nu i-a impresionat pe colegii sai de partid, unii gindind chiar ca un simplu si vulgar “Mircea, cara-te” ar fi avut poate mai multa rezonanta…
