Occidentul, înțeles drept o comunitate politică, economică și de securitate unificată, se află de ceva timp în dificultate. Donald Trump ar putea da lovitura de grațieOccidentul, înțeles drept o comunitate politică, economică și de securitate, se află de ceva timp în dificultate. Donald Trump ar putea da lovitura de grație.
De la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, un club strâns unit de democrații avansate din punct de vedere economic a ancorat sistemul internațional liberal, bazat pe norme.
Țările occidentale au creat numeroase instituții pentru a-și promova obiectivele comune, dintre care cele mai importante sunt NATO, G-7, UE și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), notează Foreign Affairs. La fel de important este faptul că aceste țări și-au coordonat pozițiile politice în cadrul unor structuri multilaterale mai cuprinzătoare, precum Organizația Națiunilor Unite și agențiile sale, Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional (FMI), Organizația Mondială a Comerțului și G-20.
Dar revenirea lui Trump la Casa Albă a pus la încercare coeziunea Occidentului. Din ianuarie, președintele a adoptat o orientare fermă „America pe primul loc” în politica externă, economică și de securitate națională. Viziunea sa asupra rolului Statelor Unite pe scena mondială este hipernaționalistă, suveranistă, unilateralistă, protecționistă și tranzacțională.
Cei mai apropiați aliați ai Americii nu mai pot considera garanțiile de securitate oferite de Washington ca fiind de la sine înțelese. Multe țări europene își măresc cheltuielile militare, iar încrederea în alianțele transatlantice se erodează deoarece nu mai există tradiționala solidaritate strategică și ideologică.
Dezintegrarea Occidentului nu este doar opera lui Trump. Nici nu este vorba de o simplă bifurcație, în care Statele Unite se îndreaptă într-o direcție, iar foștii lor parteneri în alta.
În majoritatea democrațiilor avansate, electoratul este din ce în ce mai polarizat, ceea ce duce la scăderea sprijinului pentru centrul politic și la delegitimarea partidelor și guvernelor moderate. Progresiștii cosmopoliți și naționaliștii conservatori se luptă între ei, inclusiv cu privire la însăși semnificația Occidentului.
Puterile medii occidentale încep să exploreze parteneriate noi și flexibile cu statele în curs de dezoltare, parte a unei tendințe mai largi către un sistem internațional definit de „multi-aliniere” post-occidentală.
Dar noile aranjamente nu vor înlocui certitudinile dispărute ale vechii ordini. În absența sa, Occidentul lasă în urmă o lume care va fi mai predispusă la suspiciune, ostilitate și conflict.
