Societățile progresiste și politicienii mainstream refuză să abordeze ceea ce a devenit un secret deschis: o parte semnificativă a anxietății publice cu privire la imigrație nu are rădăcini în xenofobie, ci în probleme reale și măsurabilePe 20 august, Lisa, o fată de 17 ani, a plecat cu bicicleta din centrul Amsterdamului spre Abcoude. Apoi a sunat la serviciile de urgență, raportând că era urmărită și agresată de un bărbat necunoscut. Poliția a găsit-o ucisă cu brutalitate pe un tronson de drum neiluminat din apropierea Amsterdam Arena.
A fost reținut și acuzat un imigrant ilegal în vârstă de 22 de ani, suspectat de mai multe agresiuni sexuale comise în aceeași zonă la începutul lunii, relatează The Spectator. Bărbatul, despre care se crede că era nigerian, intrase în Olanda cu doar două luni înainte, fără acte de identitate.
Inițial, mass-media olandeză a relatat faptele în întregime, inclusiv statutul de imigrant al suspectului. Dar, doar câteva zile mai târziu, politicienii și comentatorii au început să redirecționeze narațiunea de la discutarea politicii de azil către o preocupare mai largă – și poate mai convenabilă din punct de vedere ideologic: bărbații. Nu acest bărbat, nu bărbații din anumite regiuni cu niveluri îngrijorător de ridicate de violență bazată pe gen, ci bărbații în general.
Grupurile feministe au organizat marșuri și tururi nocturne cu bicicleta pentru a atrage atenția asupra spațiilor publice nesigure pentru femei. O campanie națională împotriva femicidului a fost relansată.
Statisticile guvernului arată că, din cei aproximativ 3.000 de bărbați suspectați de infracțiuni sexuale în 2022, aproximativ o treime erau de origine migratoare non-occidentală. Aceștia sunt, în medie, de patru ori mai predispuși să comită o infracțiune sexuală decât bărbații olandezi nativi.
Cifrele nu sunt deloc confortabile. Nici nu este permis să fie discutate în societatea progresistă. Chiar și menționarea lor riscă să atragă acuzații de rasism sau xenofobie – anestezicul moral al stângii pentru a evita o dezbatere reală.
Uciderea Lisei nu a dus la proteste anti-imigrație sau revolte, dar electoratul nu este nici surd, nici uituc. Alegerile generale anticipate sunt programate pentru 29 octombrie. Mulți olandezi – nu numai susținătorii lui Geert Wilders, care a criticat întotdeauna imigrația – consideră că efectele valului migrator au fost ignorate prea mult timp.
Clasa politică va continua să insiste că totul este în regulă
Societățile progresiste și politicienii mainstream refuză să abordeze ceea ce a devenit un secret deschis: o parte semnificativă a anxietății publice cu privire la imigrație nu are rădăcini în xenofobie, ci în probleme reale și măsurabile.
Povestea Lisei a dispărut în liniște de pe prima pagină a ziarelor, absorbită într-o atmosferă națională de fatalism practic. Mai multe aplicații, hărți și stâlpi de iluminat. O altă campanie de sensibilizare. Între timp, clasa politică va continua să insiste că totul este în regulă.
Femeilor li se va spune să se limiteze la trasee bine iluminate, să-și țină telefoanele încărcate și să călătorească în grupuri. Vor trebui să învețe să trăiască cu o problemă pe care nimeni nu o va numi.
