Apa potabilă și Aviația

Unde-i regulă, nu-i tocmeală? Dar unde și, mai ales, care regulă? La români se știe: Legea este o sârmă peste care trec cei puternici, pe sub care trec șmecherii și în care se agață fraierii, adică majoritatea românilor!

La fel și cu regula care după unii este o lege mai mică, după alții ceva mai ușor de fentat decât legea, etc ,mă rog câte bordeie atâtea … reguli, nu-i așa? In extenso, în aviație este la fel! Marile puteri dictează, iar operatorii aerieni în funcție și de mărime și de acționariat, procedează și ei ca tot românul deh!

America first!

Prea puțini știu ca există, ca orice lucru din aviație, reguli privind apa potabilă la bordul avioanelor pe care americanii mai pragmatici fiind le-au introdus în legi și regulamente speciale. Astfel, pentru a asigura furnizarea de apă potabilă sigură și fiabilă pasagerilor și echipajului aeronavei, americanii au creat și introdus un Regulament privind apa potabilă în aeronave (ADWR) care este în conformitate cu legea privind apa potabilă sigură (SDWA), cât și cu Regulamentul național privind apa potabilă primară (NPDWR). Acestea toate au fost concepute pentru sistemele publice staționare de apă și pe baza unui proces colaborativ de elaborare a reglementărilor. Tot pe baza lor, EPA a dezvoltat Regulamentul ADWR pentru a aborda sistemele publice de apă ale aeronavelor, stabilind o serie de reguli asemănătoare cu barierele de protecție, destinate industriei transportatorilor aerieni, împotriva organismelor care cauzează boli.

La elaborarea Regulamentului privind apa potabilă în aeronave s-a folosit un proces extins de colaborare pentru a obține o gamă cat mai largă de opinii, inclusiv de la companii aeriene, însoțitori de zbor, pasageri, piloți, aeroporturi, laboratoare, oficiali din domeniul sănătății publice și organizații de mediu. Ar trebui, de asemenea, să știm că în USA: EPA reglementează sistemele care furnizează apă aeroporturilor și la bordul aeronavelor, Autoritatea Aeronautică Federală Americană – FAA, supraveghează programele de operare și întreținere ale companiilor aeriene, inclusiv sistemul de apă potabilă iar Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA) participă direct la asigurarea siguranței apei potabile la bordul tuturor companiilor aeriene care operează acolo indiferent de statut, proprietar, etc reglementand apa utilizată în prepararea alimentelor și băuturilor precum și situația conductelor de alimentare cu apă pentru aeronave.

Totul a început însă în 2004, când EPA a constatat că niciun sistem de alimentare cu apă pentru aeronave nu respecta Regulamentul Național american privind Apa Potabilă Primară, acestea fiind proiectate pentru sisteme publice de apă staționare tradiționale, și nu pentru sisteme mobile de apă pentru aeronave, care sunt foarte diferite din punct de vedere operațional.
De exemplu:
– aeronavele trebuie să respecte programe de operare riguroase și zboară către mai multe destinații pe parcursul unei zile putând îmbarca apă potabilă la oricare dintre aceste destinații.
– apa de la bordul aeronavei este preluată de la punctele de alimentare ale aeroportului prin conexiuni temporare.
Cu aceeași ocazie s-a constatat și ca siguranța apei potabile în aeronave depinde de o serie de factori precum: calitatea apei preluate din aceste surse multiple; modul în care se face alimentarea cu apă la sol a avioanelor și grija depusă la alimentare; modul de funcționare și întreținere a sistemului de alimentare cu apă de la bord și a echipamentelor de transfer al apei ( cisterne,camioane, cărucioare și furtunuri).
În urma deficiențelor constatate 45 de companii aeriene au fost obligate să își revizuiască programul, strategia și regulile în raport cu Regulamentul introdus odată cu un sistem de raportare și conformitate pentru aeronave pentru se putea facilita raportarea datelor din sistemul public de apă al aeronavelor (PWS).
Astfel toți operatorii aerieni trebuie să raporteze și să îndeplinească, după caz, următoarele cerințe cu excepția cazului în care a fost aprobată o altă metodă alternativă de raportare:
– Un inventar complet al flotei de aeronave PWS;
– ⁠Data la care a fost elaborat planul de operare și întreținere;
– Data la care a fost elaborat planul de eșantionare a coliformilor;
– Data la care planul (planurile) de eșantionare a aeronavei a/au fost încorporat/e în planul de operare și întreținere al sistemului de apă al aeronavei;
– Data la care planul (planurile) de operare și întreținere a/au fost încorporat/e în programul de operare și întreținere al transportatorului aerian acceptat de FAA;
– Frecvența dezinfecției și spălării de rutină și frecvența corespunzătoare de prelevare de probe de rutină a coliformilor totali;
– Data pentru dezinfecția și spălarea de rutină, datele și rezultatele prelevării de probe de rutină pentru coliformi și acțiunile corective (dacă este cazul).
Cum s-ar zice ca la carte nu-i așa?

România?

Păi în România e nasol cu apa în general darămite la bordul avioanelor, ar spune unii dintre noi, călători cu mic cu mare pe toate companiile ce operează aici.
Scandalul din Dâmbovița cu țăranii furioși ca li se interzice folosirea apei din fântânile proprii pentru udatul grădinilor lor, singura sursă de venit dealtfel, era să provoace o răscoala demnă de romanul Desculț a lui Zaharia Stancu.
În centrul capitalei noastre, denumite la mișto precis, Micul Paris, societatea franceză adusă de Basescu ca sa ne arate ca romanii e prosti și cum fac francezii în marele Paris, a băgat țevile de apă potabilă prin hazna, a închis ochii la lucrările ilegale de modificare a branșamentelor de apă și canalizare declarând senină ca acestea au fost făcute fără avizul lor. Asta ca să nu mai spunem ca a încălcat și mama regulamentelor cu privire la distanțele dintre rețelele de utilități creând un risc cert, certificat și permanent de incendiu și explozie față de care Crevedia este o biată gaza! Ca tot vorbeam de legea ca o sârmă nu?
Cat privește apa din avion de câte ori nu v-ați întrebat de ce cafeaua servită la câteva mii de leghe nu sub mari precum în romanul lui Jules Verne, ci în cer, are un gust și un miros “aparte”, deasupra ei plutind cerculețe de grăsime etc etc?
De câte ori nu ați văzut cum termosurile de apă din care se face cafeaua sau ceaiul nu stau cuminți pe jos lângă scara avionului așteptând să vă dați jos odată să poată fi puse în avion mai repede? Sau cum capătul furtunului de alimentare cu apă al cisternei parcate în coada avionului se odihnește liniștit în balta produsă înainte de vidanja ce golește conținutul delicat și pur al toaletelor în special după o cursă mai lungă și plină ochi cu pasageri însetați?
Cine de la noi din aviație a auzit de vreun program ca la americani?
Care companie aeriană are un program de raportare ca cel american?
Cine verifică parametrii apei de la sursa până în avion?
Aflat la un moment dat ca pasager și eu într-un avion low cost cu roz pe el, am auzit fără să vreau o discuție între doi pasagerii teribili de însetați și fără bani destui ca să plătească costul exorbitant al unei sticluțe de apă vândute la bord, ca băuseră aproape toată apa din bazinul ce alimenta una dintre toalete.

Bun și ce-i de făcut? În fața politicienilor grijulii față de veniturile francezilor și care au propus introducerea de apometre în fântânile și puțurile oamenilor ca să câștige și gurile lor , franceze și politicianiste, încă ceva, poporul ăsta minunat și atât de răbdător tace și fierbe dar atât! În avion la fel! Tac și înghit! De ce? Nu înțelege nimeni cu ce i-a tâmpit, pardon prostit, mă scuzați mințit, de au ajuns în halul acesta! Pe liniile deservite de compania națională unii doar sunt mai vocali dar restul mucles! Cu apă de la toaletă ca cea la sticlă este scumpă deh. De aceee este strict nevoie de apariția unui ONG care să protejeze în mod real pasagerii, să lucreze cu INFOCONS la informare lor, să inițieze legi și să verifice aplicarea lor. Dar când? Cu cine?
Până atunci luați cu voi în călătoriile de până anul viitor, o sticlă cu apă din Lacul Vidraru să vă stingeți setea francofonă.