Motorul economic al Europei se trezește într-o poziție inconfortabilă: deși are o industrie sofisticată, o infrastructură tehnologică avansată și o economie de talie mondială, îi lipsește ceva esențial – accesul la materii prime critice.
Gallium și germanium, două metale aparent obscure pentru publicul larg, sunt vitale pentru construcția semiconductorilor, a tehnologiei 5G, a panourilor solare și chiar a echipamentelor de apărare. Fără ele, tancurile moderne, dronele și sistemele de comunicații ar rămâne doar proiecte pe hârtie.
Problema? Aproape întreaga producție mondială este controlată de China. Iar atunci când Beijingul decide să introducă restricții la export, întreaga Europă resimte un șoc. De la fabricile de cipuri din Bavaria la startup-urile de tehnologie verde din Berlin, toți depind de un flux de resurse pe care nu îl pot controla.
Securitatea națională, pusă la colț
Ceea ce la prima vedere pare o chestiune de economie devine rapid o problemă de securitate. În momentul în care accesul la aceste resurse devine incert, nu doar industria civilă are de suferit, ci și apărarea națională.
Cum poți construi un sistem de rachete performant dacă nu ai materiile prime pentru componentele electronice? Cum poți garanta protecția infrastructurii critice dacă echipamentele de supraveghere depind de importuri controlate de o altă putere globală?
Această vulnerabilitate nu este doar teoretică. Germania recunoaște că, într-un scenariu de tensiuni crescute între Occident și China, ar putea fi paralizată nu prin rachete sau atacuri cibernetice, ci printr-o simplă decizie de export.
Situația ridică o întrebare mai largă: cum poate Europa, un continent care își dorește autonomie strategică, să fie atât de dependent de o singură țară pentru resurse critice?
La Bruxelles se vorbește despre „de-risking” – reducerea dependenței fără a rupe complet legăturile comerciale. Practic, Europa trebuie să diversifice sursele, să investească în reciclare, să redeschidă mine acolo unde este posibil și să creeze stocuri strategice. Dar toate acestea cer timp, bani și voință politică.
Germania, la rândul ei, se află într-o dilemă: are nevoie de China pentru economie, dar se teme de China pentru securitate. Este o balanță fragilă, în care fiecare decizie poate afecta fie stabilitatea internă, fie poziția diplomatică.
Europa la răscruce
Germania și întreaga Uniune Europeană se află astăzi în fața unei alegeri istorice. Pot continua pe drumul comod al dependenței, riscând să fie luate prin surprindere de fiecare decizie de la Beijing. Sau pot face pasul dificil către autonomie strategică, cu toate costurile pe care aceasta le implică.
Un lucru este însă cert: bătăliile viitorului nu se vor purta doar pe câmpurile de luptă sau în spațiul virtual. Ele se decid acum, în laboratoarele unde se proiectează microcipuri, în minele unde se extrag metale rare și în birourile unde se semnează contracte de export.
