”Duhul” inteligenței artificiale poate fi pus înapoi în sticlă?

Acceleraționiștii tehnologici insistă că acum, odată ce inteligența artificială a fost inventată, „duhul” nu poate fi pus înapoi în sticlă. Prin acest punct de vedere, ei trădează o credință naivă în progres.

Să luăm în considerare taxiul electric. În 1897, o flotă de „Hummingbirds” alimentate cu baterii — numite așa datorită zumzetului lor caracteristic și designului galben-negru — circula pe străzile Londrei, notează UnHerd. Inventatorul lor, Walter Bersey, semăna puțin cu Elon Musk atunci când declara: „Nu există o limită evidentă pentru speranțele și așteptările electricități.”

Totuși, în doar doi ani, „Hummingbirds” au fost abandonate din cauza costurilor ridicate, defectelor frecvente și accidentelor. Taxiurile electrice nu s-au mai întors la Londra decât în 2019 – după o pauză de 122 de ani.

Călătoriile cu viteză mai mare decât sunetul au avut și ele probleme. Avionul Concorde, o minune a ingineriei anilor ’60, a înjumătățit timpii de zbor din Europa către SUA, dar a fost retras în 2003 după un accident fatal. În mod similar, visele din epoca Apollo despre baze lunare s-au spulberat odată cu epuizarea finanțării.

„AGI este aproape” – un clișeu jenant

În ceea ce privește inteligența artificială, companiile au îmbrățișat mitul acceleraționist al unei creșteri exponențiale de neoprit, care nu poate fi stăpânită. Povestea este următoarea: modelele lingvistice de mari dimensiuni (LLM) vor conduce la inteligența generală artificială (AGI) la nivel uman, creând o cale directă prin autoînvățare exponențială către „singularitate” și superinteligență IA – zeitatea digitală atotputernică.

Dar speranțele că „scalarea”, „proprietățile emergente” și „raționamentul” vor conduce la AGI au eșuat toate. După cum a spus Yann LeCun, cercetător în domeniul IA la Meta: „Nu există absolut nicio șansă ca LLM să atingă inteligența umană. Pur și simplu nu se va întâmpla”.

Apelurile de anul trecut, „AGI este aproape” –  o frază susținută de Dario Amodei de la Anthropic, Eric Schmidt de la Google și Elon Musk – sună ca un clișeu jenant, rostit cu tot mai puțin impact de fiecare dată când pragurile pentru „aproape” sunt mutate în viitor.

În timp ce CEO-ul OpenAI, Sam Altman, se mândrește cu 20 de milioane de abonați plătitori ai ChatGPT, contribuțiile lor sunt infime în comparație cu suma imensă de capital de risc investit în companiile de IA: 600 de miliarde de dolari. Un studiu recent realizat de Boston Consulting Group arată că 75% dintre firmele care au investit în inteligența artificială nu au văzut încă niciun profit.

Două ierni devastatoare

Tehnologia nu a înregistrat o creștere exponențială neîntreruptă de-a lungul timpului. Începând cu anii ’70, au existat de fapt două ierni ale IA,  perioade în care finanțarea și cercetarea au înghețat.

Prima iarnă a durat între 1974 și 1980, când progresele promise nu s-au materializat. Agenția americană pentru proiecte de cercetare avansată în domeniul apărării (DARPA) și-a retras finanțarea timp de cinci ani, după ce a descoperit că „mulți cercetători au fost prinși într-o rețea de exagerări din ce în ce mai mari”.

În Marea Britanie, Raportul Lighthill  a susținut că experimentele finanțate de guvern în domeniul inteligenței artificiale și roboticii „nu reușesc să își atingă obiectivele mai grandioase” și a cerut oprirea tuturor subvențiilor.

A doua iarnă a durat aproximativ între 1998 și 2005, după ce primele rețele neuronale, „sistemele expert” și modelele de învățare automată au avut performanțe sub așteptări din cauza datelor și a puterii de calcul insuficiente.

Încă o dată, marile promisiuni nu au fost îndeplinite. Încă o dată, DARPA, guvernul SUA și investitorii privați și-au retras finanțarea. În total, 300 de companii de IA s-au închis.

În mod ciudat, Big Tech nu prea mai vorbește astăzi despre cele două ierni devastatoare. Probabil că orice detaliu despre adevărata istorie a eșecului inteligenței artificiale ar putea sparge bula modelelor lingvistice de mari dimensiuni și ar putea aduce a treia iarnă.

Împotriva mitului progresului predestinat, istoria arată că până și cele mai promovate tehnologii pot fi oprite atunci când eșuează în fața umanității. Este clar că duhul IA nu va deveni zeul digital care ne-a fost promis, dar îl putem pune înapoi în sticlă?