România e în colaps, iar Dragoș Anastasiu e doar un simptom. Imaginea perfectă a țării care se complace în corupție, ipocrizie și reciclare politică. Premierul Ilie Bolojan și președintele Nicușor Dan (voi chiar simțiți greutatea acestor funcții asociate acestor nume?) s-au făcut că plouă, deși România e sub cupolă de foc. Șpăgarul Anastasiu zice că ei știau. Nu ar fi măcar moral să clarifice și ei lucrurile? Nu trebuie să verse lacrimi ca Anastasiu…
Dragoș Anastasiu s-a lipit (sau a fost lipit) de administrația Nicușor Dan-Ilie Bolojan ca un fel de „Elon Musk de România”, un reformator venit din privat. Ne-a dat lecții peste lecții, ne-a dat peste nas cu declarațiile de avere, ne-a tras de urechi pe cheltuieli, ne-a băgat sub ochi cifre amețitoare din companiile de stat etc., ca mai apoi să vină în fața românilor cu apologia șpăgii.
O șpagă care nu dispune de justificări morale
Antreprenorul-mituitor a cerșit milă într-o conferință de presă de tip telenovelă, spunându-ne ce rău îi pare că în situația asta de șpăgar nu mai poate salva România. Adică te complaci 8 ani în șpăguirea statului și apoi vrei să-l salvezi. Să-l salvezi de tine, nu?
Elon Musk de Dâmbovița ne spune, de la pupitrul Guvernului României, mușcându-și buzele hidratate cu strugurel, că a dat ”șpagă de supraviețuire”. Domnule Anastasiu, spaga nu are nuanțe. Nu există spagă de supraviețuire sau spagă morală. Șpaga rămâne spagă până nu mai e: o taxă ilegală, impusă de un sistem pe care pretindeai că vrei să-l reformezi. Tu ai avut suficienți bani de viață luxoasă, conferințe și conexiuni cu Bolojan și Nicușor Dan. Asta e țara în care plătești pentru contracte fictive timp de ani de zile și pretinzi că ești doar vizionar. Vizionar pe banii statului.
Dragoș Anastasiu nu este un infractor clasic, ci un om al Sistemului care a știut să joace „curat” în spațiul public și murdar în culise. Este exemplul elocvent al elitei autohtone care mimează cu tupeu vericalitatea și moralitatea. Care urlă schimbarea, dar să nu-i afecteze „supraviețuirea”.
Premierul și președintele, muți sub cupola corupției
O dovadă în plus că nesimțirea lui Anastasiu e la fel de mare ca șpaga dată la ANAF e modalitatea lui de a se scoate imaculat și bineintenționat dând vina pe partenerul lui de la Touring/Eurolines, Cristian Băciucu, decedat în urmă cu 4 ani. Morții sunt de vină! Oare ce înțeleg Bolojan și Nicușor Dan prin „șpagă de supraviețuire”? Cumva își pregătesc un discurs de genul „s-a întâmplat pe vremea PSD, ăștia sunt de vină”? Nu e prima dată când cei doi lideri, viteji în ale transparenței și reformarea sistemului, fac pe muții. Președintele României oneste își continuă vizitele externe (deh, spală imaginea externă a statului corupt), cu familia după el, stând cuminte și rânjit la tot felul de poze și filmulețe de PR. Oare câți „supraviețuitori” sunt acum prin preajma „surprinșilor” Bolojan și Nicușor Dan?
Reforma de vitrină cu miros de hoție
Dragoș Anastasiu e dovada vie că în România poți trăi toată viața din aranjamente, apoi să te urci pe scenă și să ții discursuri despre „statul care omoară inițiativa”. Statul nu l-a omorât. Statul i-a umflat conturile. Și când s-a prins că vin vremuri mai grele, a dat din mâini și a fugit din Guvern ca dintr-un foc deschis. Dar până atunci, și-a luat ce i-a trebuit: informații, relații, pârghii pentru spațiul privat, nu?!
Ce reformă să facă un om care a plătit șpagă ani la rând și a fost ok cu asta? Ce morală să țină un vicepremier care se plânge că n-are spațiu de manevră, dar când a avut ocazia să denunțe, a tăcut mâlc și s-a rugat să nu i se pună cătușe? Ce reformă într-un stat care mustește de corupție pot face niște lideri care dau pe afară de habarnism și nepăsare? Ce premier are mâna dreaptă în Guvern un om care a împărțit șpagă ani la rând?
