Industria petrochimică europeană se destramă sub un val de închideri de fabrici, după ani de pierderi și o expansiune rapidă a capacității globale condusă de ChinaIndustria petrochimică europeană se destramă sub un val de închideri de fabrici, după ani de pierderi și o expansiune rapidă a capacității globale condusă de China.
Costurile ridicate și uzinele învechite au făcut ca producătorii europeni să se confrunte cu dificultăți, făcând regiunea din ce în ce mai dependentă de importurile de produse chimice primare, cum ar fi etilena și propilena, componente de bază pentru materiale plastice, produse farmaceutice și nenumărate bunuri industriale, potrivit Reuters.
”În timp ce restul lumii construiește 20 de noi uzine petrochimice, Europa merge somnambulă spre declinul industrial”, avertizează Jim Ratcliffe, fondatorul INEOS.
Comisia Europeană a reacționat luna aceasta cu un angajament de a sprijini sectorul petrochimic. Intenționează să extindă ajutorul de stat pentru modernizarea instalațiilor și să solicite ca licitațiile publice să acorde prioritate produselor fabricate în Europa – similar cu legislația UE din 2023 privind metalele și mineralele. Însă mișcarea ar putea fi prea târzie pentru a inversa pagubele.
„Este ca și cum ai fi pe Titanic – trebuie să mergi și să găsești o barcă de salvare”, a declarat Giuseppe Ricci, șeful departamentului de transformare industrială al grupului energetic italian Eni. Ricci a precizat că Versalis, divizia de produse chimice a Eni, a acumulat pierderi de peste 3 miliarde de euro în ultimii cinci ani.
Alte grupuri globale – Dow Chemical, Shell, Exxon Mobil, și Total Energies – își închid sau își revizuiesc activele chimice europene.
Majoritatea închiderilor planificate vizează unitățile care transformă hidrocarburile în etilenă, propilenă sau alte materiale chimice primare.
Un document publicat în martie de opt țări din UE privind petrochimia arată că 50 000 de locuri de muncă ar putea fi în pericol din cauza închiderii potențiale a mai multor instalații de cracare în Europa până în 2035.
Potrivit companiei de consultanță Wood Mackenzie, până la 40% din capacitatea de etilenă a UE – care totalizează 24,5 milioane de tone metrice – prezintă un risc ridicat sau mediu de închidere.
În timp ce uzinele europene mai vechi folosesc nafta drept materie primă, Statele Unite și Orientul Mijlociu se bazează pe etanul – un produs secundar al gazelor de șist – mai ieftin.
China își va mări producția de etilenă cu 6,5% între 2025 și 2030, adică 87 de milioane de tone metrice pe an, mai mult decât triplul capacității actuale a UE.
