1. ”În comuna Lungulețu, zeci de legumicultori s-au revoltat când un cultivator a fost ridicat de poliție pentru că iriga cultura de varză cu apă din Dâmbovița. Autoritățile au interzis să se irige culturile de varză cu apă din râu și chiar din fântâni. Împreună cu jandarmii, au scos motopompele fermierilor din ape, spun localnicii.” Am sintetizat din presă.
2. Nu m-aș grăbi să acuz Poliția și Jandarmeria. Îmi aduc aminte de vara anului 2020. Se terminase carantina Covid, se deschiseseră terasele în Piața Ovidiu din Constanța. ”Nu mai mult de patru oameni la o masă.” Sâmbătă seara, erau mai mulți polițiști (cu măști) decât meseni. Din când în când, cu o politețe de neregăsit în trecut, polițiștii le atrăgeau atenția turiștilor – ”păstrați distanța, vă rugăm frumos!” Polițiști jenanți văzusem destui. Dar polițiști mai jenați ca atunci, pentru ce fuseseră puși să facă, n-am văzut în viața mea.
3. Politicienii care au girat ce s-a întâmplat la Lungulețu sunt o rușine. Sunt niște umbre pe diorama servilismului. Nu vă e, mă, teamă că revolta de la Lungulețu se va extinde? Și că va afecta inclusiv politica externă a României? Țăranilor din Lungulețu li s-a interzis să-și irige culturile cu apă de râu. Dar pe Dunăre, pe la Tulcea, trece câte o barjă cu tone – tone – tone de cereale din zece în zece minute. Mii de tone pe oră. Nimeni din România n-are voie să oprească, darmite să controleze acele barje. Oare agricultorii care au umplut barjele cu cereale respectă ”normele de eco-condiționaliate” impuse în U.E? Noi n-avem voie să folosim îngrășăminte pentru culturile bio. Alții au voie să bage carbofuran. Poate că eu greșesc, dar să ne explice multilateralul Dacian Cioloș care e situația.
4. Firma care emite factura pe apă nu acceptă concurența naturii? A venit aici cu apa în buzunare și în contabilitate? Dacă trăia, Adrian Păunescu ar fi trântit o poezie cu ”o să ne puneți impozit și pe lacrimi”. În următoarea strofă apărea obligatoriu și un ”râu de patimi”. Ca să folosesc un verb la modă, tăranul român ”e discriminat”. Iar alți agricultori și transportatori sunt favorizați pe apele curgătoare din România. Dar ați uitat ceva. După colectivizare, țăranul român se ducea toamna și lua fructe, iar iarna aducea vreascuri din livezile și de pe loturile de pădure ”care au fost pe pământul meu.” Iar comuniștii închideau ochii, mai ales după retragerea trupelor sovietice din România.
5. În paralel, cetățenii din marile orașe vor să se mute la o firmă care ”dă” energie la un preț mai mic. Mic, mic, mic, foarte mic. Normal. Dacă intri în afaceri cu energie, ce te interesează? Filantropia.
