„Poftiți pe la noi” și rușinea care se difuzează cu aplauze

Cum am ajuns aici? Cum s-a transformat televiziunea dintr-un spațiu al ideilor într-o ladă de gunoi transmisă live, unde niște foști cântăreți și glumeți de bâlci simulează efort și emoție, în timp ce publicul e tratat ca o turmă inertă? „Poftiți pe la noi” nu e doar o emisiune de prost gust. E simptomul unei boli naționale: dezgustul livrat ca divertisment, mediocritatea ridicată la rang de spectacol.

Vedetele de la “Poftiți pe la noi”, doar un ambalaj SGR

Cum îți începi seara pe Antena 1? Cu Nea Marin, bineînțeles. Îmbrăcat ca pentru bâlciul din Băicoi, pășește în peisaj cu un pistol de jucărie și trezește „vedetele” din pat. De ce? Pentru că, în mintea producătorilor, e amuzant ca niște adulți în toată firea să se comporte ca niște scursori de TikTok cu deficit de atenție.

Apoi urmează „probe” demne de gospodăria colectivă din anii ’50: tăiat porumb, tăiat copaci, cărat saci, în timp ce camerele trag cadre largi și muzica „suspans” face atmosferă. Se râde fals, se suferă teatral și se joacă și prost.

Momente suferinde, cu glume de cimitir doar la “Poftiți pe la noi”

Momentul de vârf? Liviu Vârciu, cuprins de panică. Nu putea respira, i se strângea pieptul, a venit medicul. Să fie emoția muncii agricole? Nu prea cred. Probabil e doar regia ieftină care încearcă să fabrice puțin.

Pentru că „Poftiți pe la noi” nu e despre oameni. E despre spectacolul decăderii. Despre cât de jos poate ajunge un „show” când nu mai ai idei și trăiești din caricaturi.

Aventură la 35 de metri, dar creierul rămâne pe sol

Săritura în gol de la 35 de metri e momentul culminant. „Uite-i ce curajoși!”, spun prezentatorii. Nu, dragilor. Asta e doar forma finală a disperării. Când nu mai ai nimic de spus, arunci vedetele din copac. Când ai falimentat editorial, urli după cascadorii.

Televiziunea e infectată în ansamblu

Pro TV difuzează în buclă Las Fierbinți; aceeași emisiune prăfuită despre prostie rurală. Kanal D îngroapă publicul în sirop turcesc cu „Minciuni de familie”. La Prima TV, „Cronica Cârcotașilor” reciclată de 20 de ani ne servește bâlbe ca și cum ar fi comedie revoluționară. Nimeni nu mai are nimic interesant de spus.

“Poftiți pe la noi” e doar vârful gunoiului

Acest show nu mai e demult despre distracție. E o simfonie a falsității, o grămadă de clișee, o glumă veche cu oameni disperați să rămână relevanți. Ceea ce vedem nu e televiziune. E doar un accident de imagine transmis în direct.

Cât mai îndurăm până închidem televizoarele definitiv? Sau am ajuns, fără să știm, să ne merităm spectacolul porumbului?