Sub Macron, Franța a înregistrat niveluri record de imigrație legală și ilegală. La fel și Marea Britanie.Francezii au fost mai puțin impresionați de vizita de stat a lui Emmanuel Macron în Marea Britanie.
Regina Elisabeta a fost admirată universal pe cealaltă parte a Canalului Mânecii. Mai puțin Charles – nu ar avea grandoarea și înțelepciunea fostei suverane.
Există și probleme mai urgente, cum ar fi incendiul de vegetație care se extinde în Marsilia. Apoi, există și știrea, amplificată pe prima pagină a ziarului Le Monde, că rata sărăciei în Franța a ajuns la 15,4%, cel mai înalt nivel de la începutul înregistrărilor, în 1996.
Mai mult, diferența dintre cei mai bogați și cei mai săraci 20% din populație a crescut la nivele pe care nu le-am mai văzut de o jumătate de secol, notează The Spectactator. Macron, ”președintele celor bogați”, cum i se spune, nu ar fi putut alege un moment mai nepotrivit pentru a se întâlni cu familia regală britanică.
Desigur, liderul de la Elysee prezintă vizita drept crucială într-o perioadă de mare incertitudine globală și descrie Marea Britanie ”un partener strategic, un aliat, un prieten”.
În ceea ce privește criza migrației, problema care preocupă majoritatea electoratului francez și britanic, Macron, bun de gură, a recunoscut că ”speranța pentru o viață mai bună în altă parte este legitimă”.
Cu toate acestea, ”nu putem permite ca regulile țărilor noastre privind primirea persoanelor să fie încălcate și ca rețelele criminale să exploateze cinic speranțele atât de multor indivizi, cu atât de puțin respect pentru viața umană”. Vorbe goale.
Franța și Marea Britanie și-au pierdut controlul asupra frontierelor
În 2008, Nicholas Sarkozy a declarat că „Regatul Unit dorește o Europă capabilă să controleze imigrația. Și Franța dorește acest lucru”. S-a ținut de cuvânt: au fost detectate 163 903 treceri ilegale ale frontierelor în UE, cifră care a scăzut la 104 600 în 2009. Europa părea să opreascăvalul migrator.
Dar au venit Primăvara arabă din 2011, răsturnarea colonelului Gaddafi în Libia, războiul civil din Siria și invitația deschisă migranților, lansată de Angela Merkel din Germania în 2015. În acel an, numărul trecerilor ilegale ale frontierelor în Europa a ajuns la 1,8 milioane.
În deceniul care a urmat, încercarea UE de a-și supraveghea frontierele a fost haotică și, fără îndoială, cele două țări care au suferit cel mai mult de pe urma consecințelor imigrației masive necontrolate sunt Franțași Marea Britanie. Din punct de vedere social, economic și cultural, se luptă să facă față situației, ceea ce explică popularitatea lui Nigel Farage și Marinei Le Pen.
Sonajele arată că o majoritate covârșitoare a alegătorilor își doresc controale mai stricte la granițe, dar au fost în mod repetat manipulați de liderii lor. Macron este cel mai vinovat. Retorica sa are ecouri ale primului discurs major ca președinte din septembrie 2017.
În fața unui public de la Sorbona, Macron a spus că migrația neregulamentară este o ”povară pentru Europa” și trebuie abordată ferm, dar cu ”umanitate”. Ambiția în anii următori era de a crea o ”forță de poliție de frontieră europeană, care să fie implementată treptat pentru a asigura o gestionare riguroasă a granițelor din întreaga Europă și revenirea celor care nu pot rămâne”.
Cine îl mai crede astăzi ? Nimeni.Sub Macron, Franța a înregistrat niveluri record de imigrație legală și ilegală. La fel și Marea Britanie. Ambele națiuni și-au pierdut controlul asupra frontierelor.
