Pas cu pas ne întoarcem în anul 2010. Am țopăit financiar lamentabil pe ritmurile 2008-2009. Ne place vintage-ul politic. Necazul mare este că s-a schimbat contextul. Atunci era o criză în sistemul bancar global. Băncile, „prea mari ca să fie lăsate să se prăbușească” (too big to fail) au fost ajutate și a păpat și România niște resturi. Acum avem o criză economică globală generată de foamea de resurse și niște războaie locale generate de această foame. Colac peste pupăză, am mai avut și 18 luni de campanie electorală. În care politicienii noștri, minunați și competenți au creat o criză bugetară după modelul 2008-2009. Furtună perfectă.
Anul acesta România trebuie să returneze 141,4 miliarde de lei din cei împrumutați cu dobânzile aferente până la 31 august 2023. Dacă ne uităm la împrumuturile care au urmat și dobânzile tot mai mari ne apucă leșinul. Anul trecut, din 10 lei cheltuiți, 2 lei au fost pe dobânzi. Cine s-a împrumutat la bancă înțelege cât de enervant este să vezi că tot plătești și datoria nu se micșorează pe măsura sudorii tale. Poate ai greșit când te-ai împrumutat peste posibilitățile tale. Eu am împrumutat doar odată niște bani să-mi termin casa și un an am avut coșmaruri. Cam asta face România de ceva vreme. Se împrumută să cheltuie mai mult decât își poate permite. Nenorocirea este că o face constant. Bugetele ultimilor ani au fost construite pe cifre machiate, pe un ipotetic șuvoi de bani europeni niciodată atras la procente sănătoase și pe procente utopice de colectare a taxelor. Datoria publică a crescut exponențial. Procentual nu stăm foarte prost comparativ cu alte țări din UE. Noi avem o datorie publică de aproape 55% , în timp ce Italia are 134% ,față de Bulgaria cu 24%. Țările din zona euro au BCE în spate. Noi suntem pe cont propriu. O țară cu economie puternică precum Italia care atrage investitori. Economia noastră gâfâie. După primul pachet de măsuri fiscale PIB -ul va scădea sub ultimele estimări. Adică venituri mai mici. Dacă proporția cu care scad costurile nu este mai mare decât scăderea veniturilor deficitul nu are nici o șansă să ajungă la 7% cum ne-am angajat în fața marelui finanțator numit UE. Dacă terminăm cu 9% o sa fie un miracol.
În august ne trebuie lichidități ca să plătim prima tranșă anuală din împrumuturi. Nu se prea mai înghesuie finanțatorii să ne împrumute. Că nu mai suntem credibili. Așa că se mărește TVA-ul. Spun de 2 ani că asta va urma în urma guvernării iresponsabile. Plătim toți. Dar ne enervează că o parte din banii din această taxă crescută vor continua să finanțeze instituții, persoane și aranjamente toxice. Care ni se spune că nu pot sa fie eliminate fără modificări de lege. Care, ce să vezi, nu se pot întâmpla decât în toamna când vine din vacanță Parlamentul supradimensionat. Așa cum supradimensionat este acest guvern cu 16 ministere și 5 Vicepremieri. De criză?
Pe lângă creșterea TVA primul pachet de măsuri fiscale propune niște tăieri de costuri în sănătate și educație. Cele mai sensibile domenii ale societății. Care supără pe toată lumea. Da, în sănătate avem o problemă cu veniturile CNAS. Din 21,7 milioane de români (INS mai 2025), cu vârsta peste 18 ani, domiciliați în România, erau la alegeri cam 18 milioane. Plătitori la asigurări de sănătate sunt 6,3 milioane. Adică 35%. Dacă în analiză luăm în considerare că salariile sunt mici și populația României este îmbătrânită este evident că veniturile CNAS nu pot asigura costurile unei politici de calitate în sănătate. Trebuie crescută baza de asigurați plătitori. Dar nu atacând programele create pentru creșterea natalității. Avem cea mai mare perioadă de concediu pentru creșterea copilului. De ce? Pentru că nu avem creșe, iar bunicii trebuie sa muncească pentru că pensia nu le ajunge. De ce avem atât de puține persoane plătitoare de asigurări de sănătate? Pentru că munca la negru este alternativa la suprataxarea muncii. Soluții sunt dar nu cele decise pompieristic fără statistici serioase.
Educația, cu cei mai mulți bugetari este de o calitate mizerabilă. Deși infuzia de bani a fost spectaculoasă. Nu banii sunt problema, nici bursele elevilor. Problemele sunt de structură a costurilor și infrastructură. Carul înaintea boilor. Cum sa închidem școlile înainte de a rezolva transportul elevilor către alte unități? De ce să creștem normele didactice ca să eliminăm plata cu ora înainte de a desființa inspectoratele școlare parazitate politic?
Până ajungem la următorul pachet cu surprize financiare urmează greve, acuzații între partidele din coaliție, scandal și un TVA de 24% în ianuarie 2026. Bum pe contrasens. Alegeri anticipate?
