1. Bolojan a zis că e ”un premier cu mandatul pe masă.” În primă fază îți zici că e un prim-ministru responsabil. Dacă-l iubești ca Liiceanu (recidivist în amorul mărturisit față de premieri, președinți și miniștri ”angelici’), poți să crezi că Bolojan e chiar eroic. În realitate, e cu mandatul pe masă pentru că trebuie să vadă cine trebuie să vadă dacă marele manager din Oradea execută sau nu. Și nu doar el e cu mandatul pe masă. Marile firme de Stat sunt conduse de interimari. Nicușor a câștigat democratic, da? Bolojan e un premier votat în Parlament, da? Ia să facă Bolojan, de capul lui, un referendum pe tema ”Vă doriți ca România să mai sprijine financiar Ucraina?”, cu un rezultat previzibil, și vom avea un premier care a lăsat mandatul pe masă și s-a întors la Oradea. Cu trenul, că dânsul e auster.
2. Tot Bolojan a zis că taie pensiile speciale. Poate că vrea. Dar să le taie un zero de la coadă, nu să le micșoreze cu 10%, că asta e dojană părintească, nu tăiere. Și 10% e mult pentru el. Încremeniții cu pensii speciale sunt și avari, și răzbunători. Bolojan știe asta și deja a spus că tăierea pensiilor speciale va intra în al doilea pachet de reforme, anunțat pentru sfârșitul lui iulie. Ohohoho, până la sfârșitul lui iulie pot să-l facă pensionarii ăia musculoși să lase mandatul pe masă și să reformeze Băile Felix.
3. L-am văzut pe Nicușor în costum de comandant suprem al forțelor armate. Pantaloni de pijama și papuci mov. Cu ținuta asta militară ar reuși să uimească NATO cu o debarcare în Normandia în varianta Vama Veche – Krapets. Vremea rapiței a trecut, dar bravul soldat Nicușor va speria lanurile de maci de pe promontoriile Mării Negre. Îmi aduc aminte de vremurile glorioase în care primarul Nicușor promitea, cu sânge rece, că o să dea apă caldă. Dacă nu l-aș respecta i-aș spune că, în geometrie, chestia asta se numește un metru cub de impostură.
4. Nicușor și Bolojan sunt geniali, dar sub reporterițele tv. Una a început în forță. ”La Mamaia, o sticla de vin roze costă 200 de lei.” Nu l-a prins pe Ceaușescu, dar i-a făcut ea mercurialul. La terase, o sticlă de roze costă și 200 de lei, și 150 de lei, dar și 80 de lei, fiindcă e un vin tânăr, care se consumă vara. Primul roze ajuns în TOP 100 Wine Spectator a fost produs într-o podgorie ai cărei proprietari erau Brad Pitt și Angelina Jolie. Minunatele roze din Provence cred că nu intră în Top 500 Franța. După ce ne-a învățat ce preț are o sticlă de roze, priceputa duduie a dat-o în filosofeală. ”Dar ce contează cât costă o sticlă de roze? DOAR O DATĂ E VARĂ.” Dar într-o toamnă, spune-mi, într-o toamnă, de câte ori ești damă, de câte ori ești doamnă?
