Președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, a susținut că rolul dominant al dolarului nu mai este sigur, sugerând că euro ar putea deveni „proeminent la nivel mondial”. Dar este o iluzieÎntr-un editorial publicat în Financial Times, președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, a susținut că rolul dominant al dolarului nu mai este sigur, sugerând că euro ar putea deveni „proeminent la nivel mondial”. Dar este o iluzie.
De la crearea sa, amprenta globală a monedei euro abia a depășit utilizarea agregată a monedelor naționale pe care le-a înlocuit – aproximativ 20% din rezervele valutare globale, notează The Spectator. Între timp, ponderea dolarului a scăzut într-adevăr, de la peste 70% la sub 60%, dar euro nu a fost beneficiarul.
În schimb, francul elvețian, lira sterlină și yenul japonez au preluat partea rămasă neutilizată. Există puține motive să credem că statutul euro se va îmbunătăți acum.
Zona euro rămâne afectată de deficiențe structurale: fragmentare financiară cronică, creștere lentă și instituții lipsite de transparență. În ciuda anilor de integrare, UE a rămas în urma altor economii avansate, în special în ceea ce privește inovarea și productivitatea.
Acest lucru se datorează în mare măsură investițiilor insuficiente în cercetare și dezvoltare, consumului slab, unei prejudecăți față de politica industrială și unui model de guvernanță labirintic care înăbușă agilitatea și responsabilitatea.
Problemele nu au făcut decât să se agraveze în ultimii ani. Creșterea prețurilor la energie – determinată de decizia UE de a se decupla de gazul rusesc – a împins o mare parte din Europa de Vest în recesiune și chiar în dezindustrializare, Germania fiind deosebit de afectată.
Criza energetică autoprovocată a adâncit și mai mult decalajul dintre Europa și economiile mai dinamice, precum Statele Unite.
Având în vedere poziția geopolitică din ce în ce mai volatilă a UE, atractivitatea euro ca monedă de rezervă sigură scade și mai mult. Investitorii nu se îndreaptă către jurisdicțiile instabile din punct de vedere politic sau strategic.
Există, de asemenea, o contradicție economică fundamentală pe care Lagarde o ignoră. O monedă de rezervă dominantă trebuie să satisfacă cererea globală – nu e cazul euro. Dominația dolarului nu a declanșat o schimbare către alternative.
Adevărata problemă nu este integrarea prea redusă, ci integrarea în sine. Moneda euro a lipsit statele membre de capacitatea de a răspunde în mod flexibil la crize pe baza nevoilor lor interne. A diminuat controlul democratic la nivel național, centralizând în același timp puterea în instituții opace, cum ar fi Comisia Europeană și(mai ales) BCE.
În cele din urmă, propunerea Christinei Lagarde se referă mai puțin la strategia globală și mai mult la justificarea unei centralizări mai mari a UE.
