În politica românească, nu ducem lipsă de spectacol. Doar că, uneori, spectacolul devine sabotaj bine ambalat în moralism ieftin și acuzații cu ecou de tribunal public. În ultimii ani, un partid s-a specializat în a strica orice construcție politică pe care n-a desenat-o singur: USR. Dacă nu au pus ei piatra de temelie, atunci întreaga clădire trebuie demolată. În loc de dialog și soluții, preferă conflictul și rolul de victimă autoproclamată. E mai simplu să dai cu pietre decât să ridici ceva durabil.
Comparația poate părea abruptă, dar este mai relevantă decât pare la prima vedere: așa cum Zelenski trage cu rachete exact când rușii vor să negocieze, tot așa USR lansează acuzații și face scandal exact când se încearcă stabilizarea guvernării. Când PSD acceptă să rămână la guvernare alături de coaliția pro-Europa, ce face USR? Trimite pe scenă același personaj obsedat de imagine: Cristian Ghinea. „Sunt hoți!”, „Sunt incompetenți!”, „România merită mai mult!”, mâzgălește pe Facebook vuvuzeaua soroșismului globalist.
Cine e Ghinea, însă? Un fost ministru care a negociat cel mai prost PNRR din Uniunea Europeană. Atât de prost că România încă bâjbâie prin hârțogăraie europeană pentru a debloca tranșe de bani!
USR este o adunătură de tocilari cu impresii de șmecheri, care nu acceptă pe nimeni drept lider. Nici formal, nici informal. În acest partid creat în laboratoarele coldiste din ingredientele progresismului neomarxist fiecare se crede șef, fiecare vrea să fie chipul mișcării și fiecare se grăbește să posteze pe Facebook înainte să-și consulte colegii. De la Barna la Drulă, de la consilierii locali la europarlamentari, toți se bat pe același microfon imaginar. Rezultatul? Haos, fracturi interne și câțiva „tefeliști” din ce în ce mai confuzi.
În loc să construiască, USR preferă să dinamiteze. Orice inițiativă care nu-l include devine „trădare”, „ciolaniadă”, „alianță toxică”. Nu există loc pentru compromis în viziunea lor, doar pentru ranchiună și declarații de presă acide. Dar această atitudine nu este politică, mai degrabă e sabotaj cu față de morală. Este gestul cuiva care, în loc să joace în echipă, preferă să dea foc la vestiar doar ca să pară martir în fața publicului de pe Facebook.
Culmea tupeului a fost atinsă recent: într-un moment în care planeta arde, la propriu, sub bombele care brăzdează cerul de la est la vest și de la nord la sud, USR cere Ministerul de Externe! Da, partidul care și-a sabotat propriul candidat la prezidențiale – o doamnă incapabilă să facă diferența între NATO și UE – vrea să conducă diplomația românească! Ceva mai absurd e greu de imaginat. Unii care urlă, jignesc, amenință și trântesc uși cer să fie fețele oficiale ale României în lume. Să reprezinte țara în marile capitale europene. E de noaptea minții! Diplomația nu se face cu postări furioase pe Twitter sau cu isterii live pe TikTok.
Și, da, în acest peisaj, USR este perfect comparabil cu Zelenski: reactiv, conflictual, incapabil să vadă dincolo de propriul „adevăr”! Când ceilalți încearcă să negocieze, ei trag cu retorică distructivă. Așa acționează doar sabotorii de serviciu – știu că trebuie să joace mingea, dar fură scenariul și dezgroapă glonțul.
După toate glumele, ironia și sarcasmul aruncate în capul celorlalte partide, românii au ajuns să vadă că USR nu face politică, mai degrabă aruncă o grenadă în coaliție. Iar riscul este să avem din nou la Palatul Victoria un ministru care a negociat PNRR-ul ca și cum ar fi pregătit o petrecere de cartier – mult discurs, puțină carne pe os.
În fața acestui show de doi bani, dar cu pretenții elitiste trebuie doar să privim reprezentația dată de USR, partidul care, când este invitat la masă, dă cu farfuria de perete pentru că nu-i place lingura. Care vrea diplomație, dar comunică prin scandal. Care vrea Europa, dar nu poate controla nici măcar vocile interne. USR-iștii sunt ăia care, dacă ar fi fost chemați să stingă un incendiu, ar fi cerut mai întâi o dezbatere despre compoziția chimică a apei. Și apoi ar fi dat foc hidrantului. În numele reformei, firește!
România nu are nevoie de copii răzgâiați în politică. Are nevoie de maturitate, nu de isterii livrate cu hashtag și infografice colorate. Și poate, la următoarea rundă de alegeri, electoratul va înțelege că nu este suficient să urli „Hoții!”, dacă după ce se face liniște nu ai altceva de spus decât… „Like & Share”.
Și totuși, o parte dintre semenii noștri, ( semeni fizic, mă refer), le-au dat votul ca să ce, sa fitileasca tot și toate, să distrugă cea mai rămas din țara asta. Ma minunez că „gaitele” unor posturi TV, îi numeau într-un fel foarte urât pe câteva milioane de români, care n-au votat cum s-a ordonat, iar pe inconștienții , votanți ai acestor lupi în blana de oaie, îi tratau cu bunăvoință. Ciudat, nu ??