Nicusor-DanLuni dimineață, începutul unei săptămâni pline de speranță pentru români “poate poate vom avea guvern și premier”, apariția lui Nicușor Dan la întalnirea cu sindicatele a șocat. Vizibil obosit, nebărbierit, palid și îmbătrânit peste noapte, Nicușor Dan parcă stigă: “România e grea”. Atât de grea, încât președintele pare deja răpus după doar câteva zile de mandat.
A fost o apariție care nu inspira sacrificiu, ci epuizare. Nu autoritate, ci neputință. Nici măcar nu mai e loc de interpretări elegante. Când te prezinți in fața sindicatelor, răpuse și ele de situația economică a țarii, ai transmis tot ce era de transmis: nu mai poți.
Indiferent dacă imaginea a fost rezultatul unei neglijențe, al unui calcul politic „autentic” sau pur și simplu reflexia haosului intern, mesajul este devastator pentru orice om care mai spera ceva.
Nicusor Dan trebuia să fie semnalul unui restart. A fost, în schimb, afișul uzurii.
Și dacă așa arată începutul, putem să ne imaginăm ce va urma.
Dacă Nicusor Dan arată sfârșit după câteva zile, cum va arăta România după cinci ani cu el la cârmă?
