Asia de Est nu este doar un tigru economic, ci și o forță culturală în ascensiune, remodelând divertismentul și tendințele.
Cultura pop din regiune a devenit putere soft și rezonează cu un public global interesat de perspective noi.
Fenomenul K-pop
Coreea de Sud a investit masiv în industria divertismentului, de la construirea de săli de concerte la crearea unui departament dedicat culturii pop. Rezultatele au fost uluitoare: fenomenul K-pop nu numai că a transformat topurile muzicale mondiale, dar a și contribuit cu miliarde de dolari la economia țării.
Influența trupei BTS s-a extins dincolo de muzică; în 2021, cei șapte membri au ținut discursuri în faţa Adunării Generale a ONU.
Publicul occidental, în special generațiile tinere, caută din ce în ce mai mult voci și chipuri care se îndepărtează de normele media tradiționale. Fanii K-pop sunt emblematici pentru această schimbare – mulți provin din medii diverse, adesea marginalizate, notează Modern Diplomacy.
Atracția K-pop a determinat chiar schimbări în domeniul educației; în timp ce înscrierile în studiul limbilor străine în SUA au scăzut în general, interesul pentru limba coreeană a crescut cu aproape 14 % între 2013 și 2016.
Cool Japan
Japonia a alocat peste 19 miliarde de yeni în 2010 pentru consolidarea industriilor sale creative, de la film și modă la design grafic și animație.
Dintr-un interes de nișă, genul ”anime” a ajuns o formă de artă, cu o piață proiectată să depășească 56 de miliarde de dolari până în 2030.
Ca parte a inițiativei Cool Japan, anime-ul promovează în lume tradițiile japoneze, gastronomia, festivalurile și viața rurală prin intermediul producțiilor studiourilor Ghibli și Makoto Shinkai. Personaje precum Pikachu și Totoro domină francizele internaționale și inspiră loialitate dincolo de granițe.
Tinerii – în special Generația Z – îmbrățișează anime-ul ca o formă de evadare artistică, detașată de narațiunile geopolitice mai vechi.
Cinema China
Guvernul de la Beijing a încurajat în mod activ extinderea globală a industriilor sale culturale, inclusiv a filmului, în speranța de a remodela percepțiile străine și de a atenua „amenințarea chineză”.
Deși această ambiție intră adesea în conflict cu practicile stricte de cenzură care restricționează exprimarea creativă, creșterea rapidă a industriei și participarea sa din ce în ce mai mare la coproducții internaționale demonstrează dorința Chinei de a fi mai mult decât un actor național.
China a devenit a doua cea mai mare piață de film din lume în 2013 și era pe cale să depășească America de Nord doar câțiva ani mai târziu. Investitorii chinezi susțin acum producții hollywoodiene de profil înalt, iar marile studiouri adaptează conținutul pentru a se potrivi publicului chinez.
Prin integrarea în lanțurile valorice internaționale și prin adoptarea reformelor structurale care acordă prioritate inovării, China își poziționează industria cinematografică ca parte vitală a diplomației sale culturale și economice.