India și Pakistanul se află acum în cel mai amplu conflict militar din ultimele decenii. Cele două state dotate cu arme nucleare și au schimbat focuri de armă și au bombardat granițele, desfășurând în același timp rachete și drone, provocând victime civile de ambele părți. Cel mai recent punct de tensionare dintre cele două țări a escaladat miercuri, 7 mai 2025, după ce India a atacat ceea ce oficialii militari indieni numesc amplasamente teroriste din Pakistan, ca represalii pentru un atac militant asupra civililor din Kashmirul administrat unor turiști indieni.
Oficiali indieni și pakistanezi s-au acuzat reciproc de atacuri armate în regiunea Kashmir. Reuters a vorbit prin specialiști ei că există o mare încredere că Pakistanul a doborât cel puțin două avioane de vânătoare indiene miercuri 7 mai 2025. Inițial s-a vorbit de cinci avioane 3 Rafale, un MIG-29 și un SU-30. Pakistanul a folosit avioane de vânătoare fabricate în China, în timp ce cel puțin un avion doborât era de fabricație franceză. Analiștii de securitate studiază ceea ce pare a fi un caz rar de avioane de vânătoare produse de China care au fost folosite în acțiuni militare.
Asta este prima lecție: tehnică militară chineză folosită pentru prima dată într-o operațiune militară contra tehnicii militare occidentale (un avion J-10 a doborât un Rafale de ultimă generație). Un oficial american, vorbind sub condiția anonimatului, a declarat că există o mare încredere că Pakistanul a folosit avionul J-10 de fabricație chineză (”Firebird” în codificarea NATO-se pare ca la originea J-10 era „mai mult sau mai puțin o versiune” a modelului israelian Lavi-conform unor surse din serviciile occidentale) pentru a lansa rachete aer-aer (rachete aer-aer ghidate radar, cum ar fi PL-12 și PL-15) împotriva avioanelor de vânătoare indiene – doborând cel puțin două. Un alt oficial a declarat că cel puțin un avion indian care a fost doborât era un avion de vânătoare Rafale de fabricație franceză abia cumpărate de indieni. Ambii oficiali au declarat că avioanele F-16 pakistaneze, fabricate de Lockheed Martin, nu au fost folosite în atac. Delhi nu a recunoscut pierderea niciunuia dintre avioanele sale și, în schimb, a declarat că a efectuat atacuri cu succes împotriva a ceea ce a numit infrastructură „teroristă” din interiorul Pakistanului. Atât Rafale, cât și modelul J-10 folosit de Pakistan sunt considerate avioane de vânătoare din generația 4.5, plasându-le în avangarda avioanelor de luptă.
A doua lecție este ca urmare a conflictului din Ucraina dar și ca urmare a primei mari bătălii aviatice din secolul acesta unde au fost implicate în jur de 125 de avioane în confruntarea din 7 mai între India și Pakistan. Analiștii occidentali și surse din industria apărării au declarat că utilizarea reală a unora dintre armele avansate care ar putea fi desfășurate în viitoarele conflicte majore de putere va fi examinată în detaliu, dar au subliniat că este prea devreme pentru a trage concluzii ferme.
A treia lecție este dată de postările de pe rețelele de socializare care au evidențiat confruntarea dintre racheta aer-aer PL-15 a Chinei și Meteor, produsă de grupul european de rachete MBDA. De asemenea indieni au folosit drone Harop israeliene (muniție rătăcitoare) care cară 50 de kg de explozibil. La rândul său Pakistanul a folosit rachete AAM chinezești lansate de pe avioane chinezești J-10.
A patra lecție este despre eliminare sistemelor de apărare antiaeriană. Pakistanul a anunțat sâmbătă că a lansat rachete hipersonice de pe un avion JF-17 Thunder, o aeronavă construită de China în colaborare cu Pakistanul, și au distrus un sistem de apărare aeriană S-400 de construcție rusească în statul Punjab, situat la granița cu India. India a lansat ”Operațiunea Sindoor” de pedepsire a grupurilor teroriste cu sediul în Pakistan și a efectuat 24 de atacuri cu rachete de croazieră de precizie asupra a nouă locații din Pakistan și Kashmirul ocupat de Pakistan (POK), ca răspuns la atacul terorist din Pahalgam, Jammu și Kashmir, de luna trecută, soldat cu moartea a 26 de turiști. Teroriștii aveau legături transfrontaliere. Printre țintele din Pakistan pe care India le-a atacat astăzi s-au numărat Muzaffarabad, Kotli, Bahawalpur, Rawalakot, Chakswari, Bhimber, Valea Neelum, Jhelum și Chakwal. Toate aceste locații au fost identificate ca centre ale activității teroriste. Una dintre țintele cheie, instalația de apărare aeriană a Pakistanului din Lahore a fost neutralizat de acțiunea dronelor Indiei. Utilizarea de către India a rachetei Harop în „Operațiunea Sindoor” este o dovadă clară că și-au dorit să degradeze sistemul de apărarea antiaeriană a Pakistanului. A subestimat India capacitățile adversarului său și și-a supraestimat propria forță? Armatele sale sunt mobilizate pe două fronturi în Himalaya, de-a lungul „Liniei de Control”, 740 de kilometri împărțiți cu Pakistanul, și de-a lungul „Liniei de Control Real”, 3.488 de kilometri contestați de China. Din 2020, în urma unei confruntări mortale corp la corp cu soldații Armatei Populare de Eliberare pe înălțimile înghețate din Ladakh, forțe semnificative au fost adunate în această regiune.
A cincea lecție a fost: operațiunea militară a Indiei din Pakistan a dezvăluit slăbiciunile forțelor aeriene indiene. Demonstrația de forță intenționată de New Delhi este considerată pe scară largă de mulți experți militari ca o subperformanță semnificativă. În ciuda bombardării a aproape o duzină de situri din Pakistan, cu pagube semnificative observate, India a fost forțată să recunoască pierderea a cel puțin trei avioane de vânătoare în timpul acestei operațiuni. Pierderile majore dezvăluie slăbiciunile Forțelor Aeriene Indiene. Această secvență se încadrează, de asemenea, într-un context complicat pentru armata indiană, care se luptă de mulți ani să-și sporească capacitățile de luptă aeriană. Acest lucru se întâmplă în ciuda investițiilor semnificative pentru modernizarea flotei sale, în special achiziționarea în 2016 a 36 de avioane Rafale pentru aproximativ 8 miliarde de euro. Forțele Aeriene Indiene cuprind aproximativ 30 de escadrile de vânătoare. Dar peste o duzină sunt echipate cu avioane rusești vechi – Sukhoi 30 MKI și MiG-21. Patru escadrile constau din avioane Jaguar franceze foarte vechi – retrase în Franța din 2005 – și Mirage îmbătrânite, achiziționate în anii 1980. Acestea ar trebui să fie înlocuite cu o aeronavă fabricată local, numită Tejas, de către compania aeronautică indiană HAL, dar producătorul s-a confruntat cu întârzieri. De la începutul războiului din Ucraina, în februarie 2022, India a suferit, de asemenea, din cauza problemelor de aprovizionare cu piese de schimb din Rusia. Forțele Aeriene Indiene și-au lansat operațiunea în timp ce se confruntau cu provocări de lungă durată legate de recrutare și instruirea piloților. În decembrie 2024, un raport al Controlorului și Auditorului General al Indiei a evidențiat aceste probleme, invocând îngrijorări cu privire la lipsa unor simulatoare eficiente pentru antrenament, având în vedere că forțele aeriene au foarte puțină experiență operațională. În ceea ce privește avioanele Rafale, acestea au început să sosească în forțele indiene abia începând cu 2020, ultimele livrări având loc în 2022. Cu toate acestea, Forțele Aeriene Pakistaneze au o experiență mai mare decât rivala lor, datorită a peste 15 ani de operațiuni antiteroriste în zonele tribale ale țării. De asemenea, aviația pakistaneză este parțial echipată cu aeronave franceze – patru escadrile sunt echipate cu avioane Mirage dintr-o flotă de 17 escadrile. Achiziționarea din 2022 a avioanelor chinezești J-10C a fost concepută în mod explicit pentru a contracara programul de achiziție Rafale al New Delhi.
Ca o primă concluzie la primele zile ale conflictului: „Operațiunea Sindoor”, este o „operațiune militară de mare intensitate, deschisă și publică”, care marchează o inovație doctrinară în răspunsul Indiei la terorism, după ani de încercări de acțiuni militare de mică intensitate, cum ar fi cele de la Uri în 2016 și Balakot în 2019. Aceasta „urmărește să creeze o situație de tip „capcană” în ceea ce privește escaladarea” în caz de conflict. Doctrina indiană fundamentală este că, prin efectuarea unui atac terorist împotriva Indiei, de fapt Pakistanul, adversarul său, este cel care declanșează un conflict militar convențional.
Ca o a doua concluzie putem spune că dialogul politic între Modi și liderii lumii, dialog care a avut loc imediat după atacul terorist, a influențat derularea evenimentelor. Prim-ministrul Modi a promis că îi va urmări pe atacatori „până la capătul pământului” într-un discurs înflăcărat de săptămâna trecută. Masacrul a declanșat inițial un schimb de replici reciproce între cele două țări. Prim-ministrul Indiei, Narendra Modi, a discutat atât cu Donald Trump, cât și cu vicepreședintele JD Vance în primele zile de după atacul terorist din 22 aprilie din Kashmir. Sprijinul puternic exprimat de oficialii administrației Trump a fost văzut de mulți oficiali din New Delhi ca undă verde pentru planul Indiei de a riposta împotriva Pakistanului, chiar dacă oficialii americani au îndemnat la reținere. O indicație a schimbării dinamicii a fost absența evidentă a președintelui rus Vladimir V. Putin, în timp ce dl Modi a preluat apeluri de la peste o duzină de lideri mondiali în zilele de după atacul terorist. Ministrul rus de externe a vorbit cu omologul său indian la o săptămână după atac, iar Modi și Putin au vorbit în sfârșit săptămâna aceasta, au declarat oficialii. New Delhi este considerată un partener important pentru Washington, deoarece aceasta încearcă să contracareze influența Chinei în regiunea indo-pacifică. Pakistanul este, de asemenea, considerat un partener cheie al SUA dar este sub influența Chinei. Chiar dacă Pakistanul era acuzat că joacă un joc dublu, adăpostind liderii talibanilor pe teritoriul său în timp ce sprijinea prezența militară americană în Afganistan, armata americană a oferit zeci de miliarde de dolari în asistență militară. Beijingul, care era sursa a doar 38% din armele Pakistanului la mijlocul anilor 2000, a furnizat aproximativ 80% în ultimii patru ani, potrivit Institutului Internațional de Cercetare a Păcii de la Stockholm, care studiază îndeaproape fluxurile globale de arme. În același timp, India și-a redus dependența de armele rusești cu mai mult de jumătate. Între 2006 și 2010, aproximativ 80% din armele principale ale Indiei proveneau din Rusia. În ultimii patru ani, această cifră a scăzut la aproximativ 38%, mai mult de jumătate din importurile indiene provenind din Statele Unite și aliați precum Franța și Israel. Singura excepție de la regulă este programul F-16. Pakistanul și-a extins arsenalul de F-16 în ultimele două decenii, iar administrația Biden a obținut un contract în valoare de aproape 400 de milioane de dolari pentru service-ul și mentenanța avioanelor de vânătoare. În timp ce India dispune de 730 de avioane de luptă, flota Pakistanului este mult mai mică, cu 452 de avioane. Marina indiană are 16 submarine, 11 distrugătoare, 16 fregate și două portavioane, în timp ce marina pakistaneză are opt submarine și 10 fregate. India are 172 de ogive nucleare, iar Pakistanul se mândrește cu un număr aproape egal, de 170. Zilele următoare vor fi decisive pentru evoluția conflictului. Ele vin în cel mai probabil caz cu răspunsul militar al Pakistanului.
