Miza piedicilor puse proiectului de la Tarnița: luptă aprigă pentru menținerea prețurilor ridicate

Cea mai importantă miză în piedicile puse proiectului centralei de acumulare prin pompaj de la Tarnița-Lăpuștești este lupta aprigă pentru menținerea prețurilor ridicate la energie. O stocare la nivel industrial, de 1.000 MW, ar pune capăt speculațiilor din piață. Acum, ministrul Sebastian Burduja a trecut la un alt nivel de ipocrizie, declarând că ar vrea să declare proiectul de importanță națională, deși subalternii săi sabotează licitațiile pentru studiul de fezabilitate.

Stocarea de 1.000 MW, cât ar urma să aibă centrala de acumulare prin pompaj de la Tarnița Lăpuștești, ar pune capăt tuturor speculațiilor de preț din piața energiei. Atâta timp cât prețurile sunt mari, toată lumea câștigă, mai puțin consumatorii, fie ei casnici, fie ei agenți economici. Dovadă că interesele de grup și personale au primat în fața interesului național stau toate încercările eșuate de a pune în mișcare acest proiect strategic pentru sistemul energetic al României.

Totul a culminat cu desființarea companiei de proiect Hidro Tarnița SA de către fostul ministru Virgil Popescu, care, în plină criză energetică și în plină expansiune, în special la prosumatori, a regenerabielor, a decis el că țara nu are nevoie de stocare a energiei, deși aproape toate statele europene au astfel de centrale, tocmai pentru că sunt vitale. Urmașul său, Sebastian Burduja, a fost chiar mai dăunător pentru sistem, pentru că a încercat și încearcă să creeze impresia că toate lucrurile merg ca pe roate, jurându-se că proiectul Tarnița este proiectul lui de suflet. Atât de tare i-a intrat la suflet, încât a refuzat să oprească lichidarea companiei de proiect și a mimat, prin subordonații de la SAPE, mai multe licitații pentru studiul de fezabilitate.

Nici n-o să vină nimeni

Marele proiect s-a blocat în faza licitațiilor pentru studiul de fezabilitate, care au avut aceeași problemă: banii. Cu doar 3 milioane de euro nu se pot acoperi decât cel mult studiile pe partea financiară. Ca să o iei de la zero cu studiile geo, topo și hidro înseamnă în primul rând un necesar de circa 12 milioane de euro și, mai grav decât atât, ani mulți pierduți pentru acestea. Partea interesantă este că studiile tehnice există în primul studiu de fezabilitate, realizat deja, și care sunt în patrimoniul companiei Hidro Tarnița, aflată în lichidare, iar datele nu aveau cum să se schimbe, singurele care se vor modifica fiind cele financiare și de rentabilitate.

”Logica e să faci un studiu de fezabilitate, să-l aduci la zi, după care să-l poţi, eventual, declara de importanţă naţională. Eu cred că ar trebui să fie declarat, dar, până n-ai studiul de fezabilitate, nu ai nimic, ai doar o idee sau studii vechi de 10, 12, 15 ani. E un regret pe care-l am, că n-am reuşit să atribuim acest studiu de fezabilitate, chiar dacă a fost bugetat la peste trei milioane de euro. Nu renunţ la acest proiect şi nu cred că România ar trebui să renunţe, indiferent ce se întâmplă cu Ministerul Energiei”, a declarat ministrul Energiei, Sebastian Burduja.

Interesele statului, prejudiciate

Potrivit unei scrisori adresate ministrului Energiei de către un grup de foști salariați ai Hidro Tarnița SA, raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului Hidro Tarnița SA, care a și fost contestat, nu reflectă realitatea. Astfel, s-au aplicat norme de evaluare care nu corespund cu obiectivul operațional al societății, respectiv un model de evaluare contabilă a profitabilității, care, în mod firesc, a condus la indicatori negativi. Ori, obiectivul societății nu a fost obținerea de venituri, ci dezvoltarea proiectului, atragerea de investitori în acționariat, asistență derularea operațiunilor legate de finanțare și investiții, până la faza de operare.

”Apreciem în consecință, domnule ministru, că, începând cu decizia inoportună și păguboasă a predecesorului dvs. și continuând cu simulacrul de procedură de lichidare a societății de proiect, interesele statului au fost prejudiciate și, odată cu statul, și foștii salariați ai societății, care au crezut că sunt angajați într-un proiect de interes național și importanță economică strategică”, se precizează în scrisoarea adresată ministrului Sebastian Burduja.