De ce SUA nu au o femeie președinte

În 2016, Hillary Clinton era fost secretar de stat și senator. Candida împotriva magnatului imobiliar fără experiență politică Donald Trump. Ea a pierdut.

În 2024, Kamala Harris era vicepreședinte, fost senator și fost procuror general și candida împotriva lui Trump care era deja expus la un scandal sexual. Și ea a pierdut.

Evenimentele din ultimii opt ani i-ar putea determina pe unii să se întrebe: dacă Clinton nu a fost suficient de bună, și nici Harris nu a fost, va fi vreodată o femeie suficient de bună pentru a fi președinte? Ce fel de femeie ar fi necesară?

În 2017, un studiu a arătat că aproximativ 13% dintre americani erau „furioși sau supărați” de ideea ca o femeie să ocupe funcția de președinte, relatează The Atlantic.

Într-un experiment efectuat în același an, folosind candidați  ipotetici, Yoshikuni Ono și Barry Burden, politologi la Universitatea Wisconsin din Madison, au precizat că alegătorii pedepsesc candidații de sex feminin la președinție cu 2,4 puncte procentuale.

Asta înseamnă că o candidată ipotetică ar obține, să zicem, 47% din voturi, mai degrabă decât 49,4% dacă ar fi un bărbat. Ono și Burden au subliniat că această prejudecată față de candidații prezidențiali de sex feminin a fost cea mai pronunțată în rândul bărbaților și în rândul alegătorilor neafiliați politic – două categorii demografice cu care Harris a avut probleme.

Standardul macho

Femeile au obținut alte tipuri de funcții politice înalte. Reprezintă aproape o treime din Congres. Douăsprezece guvernatori sunt femei.

Totuși, președinția poate fi diferită. Atunci când sociologii le cer alegătorilor să enumere trăsăturile pe care și le doresc la un președinte, aceștia acordă mai multă importanță trăsăturilor masculine, cum ar fi puterea, decât celor feminine, cum ar fi compasiunea.

Primează standardul macho.Familia americană ideală are un tată la conducere. America nu poate fi condusă de o femeie.

Masculinitatea este atât de importantă pentru președinție, încât candidații încearcă adesea să își prezinte adversarii de sex masculin ca fiind feminini. George W. Bush  l-a descris pe John Kerry drept  efeminat în 2004. Marco Rubio a fost ironizat pentru cizmele sale cu toc înalt în 2016.

Iar  femeile care se comportă masculin sunt  penalizate pentru că nu sunt tradițional feminine. „Pentru ca o femeie să fie considerată prezidențială, ar trebui să fie hipermasculină, dar în momentul în care face asta, este condamnată de o mare parte a populației pentru încălcarea normelor feminității”, susține Caroline Heldman, profesor la Occidental College. În esență, o femeie candidat ar trebui să își depășească feminitatea pentru a câștiga o cursă prezidențială.