Sinwar e mort, dar Hamas va supraviețui

Moartea liderului Hamas, Yahya Sinwar, este un moment de răscruce în războiul dintre Israel și Hamas și în conflictul care zguduie întregul Orient Mijlociu, iar mulți îl sărbătoresc pe bună dreptate.

Sinwar nu numai că a supravegheat personal uciderea nemiloasă a peste 1 200 de israelieni nevinovați în timpul atacurilor din 7 octombrie 2023, dar a și pus în pericol în mod intenționat viețile a zeci de mii de palestinieni, mulți dintre ei femei și copii, despre care știa că vor suferi și vor pieri dacă Israelul va răspunde la atacuri în modul în care se aștepta el. Pentru israelieni și pentru civilii palestinieni care nu susțin Hamas, dispariția lui Sinwar reprezintă dreptatea făcută.

”Hamas nu este un canditat bun pentru o strategie de decapitare”

Guvernul israelian susține că IDF au ucis peste 17 000 de luptători Hamas dintr-un total cuprins între 25 000 și 35 000. Israelul s-a concentrat, de asemenea, pe vânarea liderilor Hamas, căutând o lovitură decisivă care să elimine amenințarea pe care o reprezintă grupul.

Dar ”Hamas nu este un canditat bun pentru o strategie de decapitare – înfrângerea unui grup terorist prin eliminarea conducerii acestuia”, scrie în Foreign Affairs directoarea  Institutului Carnegie Mellon pentru Strategie și Tehnologie și autoarea cărții ”How Terrorism Ends: Understanding the Decline and Demise of Terrorist Campaigns”.

”Este o organizație foarte interconectată, cu o agendă politică extremă, care depinde de sprijinul internațional și se adresează în mod conștient unui public internațional. Este, de asemenea, un grup bine stabilit, cu o vechime de peste 40 de ani, și menține birouri în afara Gaza care îl vor ajuta să supraviețuiască. Se bucură de un ajutor semnificativ din partea Iranului și niciun grup terorist sprijinit de stat nu a fost dezmembrat doar pentru că liderul său a murit”.

Israelul elimină liderii Hamas de zeci de ani – de la primele asasinate ale fabricantului de bombe Yahya Ayyash (în 1996), ale fondatorului grupului Ahmed Yassin (în 2004) și ale succesorului său Abdel Aziz Rantisi (tot în 2004) până la cele mai recente din acest an ale lui Saleh al-Arouri, Marwan Issa, Ismael Haniyeh și Mohammed Deif, printre alții.

Însă gruparea nu a cedat acestei abordări în deceniile care au trecut de la înființarea sa în 1987 și nu o va face nici acum. Hamas se pricepe bine la succesiuni, iar modelul repetat a fost că succesorul s-a dovedit mai extremist și mai periculos decât ținta inițială. Fratele mai mic al lui Sinwar, Mohammed, se pare că este pe punctul de a-i prelua rolul  și va beneficia de reputația lui.

Nimeni nu se pricepe mai bine decât israelienii la asasinate țintite, însă întrebarea-cheie este dacă guvernul Netanyahu are un plan politic pentru atenuarea amenințării pe care următoarea generație de lideri Hamas o va reprezenta cu siguranță.

Înainte de eliberarea sa în cadrul unui schimb de ostatici pentru prizonieri în 2011, Sinwar a petrecut 23 de ani într-o închisoare israeliană, nutrind o vendetă acerbă împotriva răpitorilor săi, pe care a pus-o în mișcare atunci când a pus la cale atacurile din 7 octombrie.

Câți alți viitori Sinwar și-au îngropat părinții, frații sau copiii în Gaza? Câți locuitori din Gaza înfometați și fără adăpost, care nu au locuri de muncă sau perspective în afara rețelelor criminale ale Hamas, sunt acum mistuiți de dorința de răzbunare?

Prin uciderea lui Sinwar, probabil că Israelul nu numai că nu a reușit să înfrângă Hamas, dar nu va avea de ales decât să continue războiul său distructiv și fără scop strategic în Gaza, un conflict care, pe termen lung, va alimenta dușmănia dintre palestinieni pe care Sinwar a exploatat-o – și pe care cei care îi vor urma o vor exploata la rândul lor.