Suveranismul în România, între circ și spitalul de nebuni

România este o țară a contrastelor, dar suntem, totuși, eleganți și alegem să nu folosim un termen mai dur. Când vorbesc, politicienii noștri perorează pe teme grele, ei spun că știu și înțelegem ce înseamnă termeni ca „suveranism” și „independență”. Se întâmplă asta când mai bine de jumătate din populație trăiește la limita sărăciei, iar supraviețuirea de azi până mâine a devenit sport național.

 Circul naționaliștilor de mucava dă reprezentație marți, 27 august, la Parlament, după cum s-a lăudat AUR. Va fi cu scandal, evident, cu țipete, acuze, poate și ceva păruială, clar cu jandarmi, că trebuie să se țină cineva la saltimbanci.

În timp ce în Occident suveraniștii câștigă teren vot cu vot, profitând de brambureala actualei clase politice, la noi se merge tot pe chiloțăreală și pus poalele-n cap.

Pe de altă parte, de unde atâta seriozitate, când reprezentanții acestui curent sunt niște marțafoi nedemni de înaintașii acestui popor?! Câtă diferență între personaje care de-a lungul istoriei s-au identificat cu tot ce însemna „românism”, sacrificând totul pentru o idee înălțătoare – unirea românilor sub același steag -, și epigonii de azi care joacă într-o comedie de cea mai proastă calitate!

În 2024, sătui de crize financiare și energetice, de pandemii și, mai presus de orice, speriați de războaie cu amenințări nucleare și tot tacâmul, oamenii nu mai vor politicieni mincinoși, aroganți, corupți și trădători. Semnalul a venit din Vest, cu Italia care l-a adus la putere pe Salvini, cu Spania care a trântit guvernul corporațiilor și acum se uită și la doctrina naționaliștilor, cu Germania în care ai lui Scholz cad și AfD-ul se ridică.

Într-o perioadă în care poporul nu mai are încredere în politicienii actuali, alternativa pare că este reprezentată de mișcarea naționalism-suveranismului. Trăim aceleași vremuri ca înaintea WW2, doar că nu realizăm. Actuala organizare politico-socială gândită în Europa nu mai poate satisface doleanțele popoarelor; de fapt, tocmai aici este problema, că UE și-a pus ambiția să șteargă aceste noțiuni – „popor”, „națiune”, „țară”, „suveranitate”, „independență” – din mentalul colectiv. Occidentul poate că n-ar fi avut o problemă, dar în Est, mai greu, aici s-a vărsat sânge mult pentru fiecare dintre aceste cuvinte pe care Ursula von der Leyen le urăște de moarte. Iar oamenii nu acceptă cu una, cu două să renunță la istoria și identitatea lor.

În plus, mai este ceva și aici avem un numitor comun – nici cei din Vest, dar nici noi, cei care stăm la „periferia” UE nu suntem mulțumiți de politica Bruxelles-ului. Când Comisia Europeană face jocurile multinaționalelor din toate ramurile importante ale economiei, este clar că interesul celor mulți a fost ignorat și asta în favoarea profitului celor puțini, dar putred de bogați și foarte puternici.

Ursula a luat Europa pe persoană fizică și ne-a amanetat viitorul copiilor. Înțelegerile ei cu Big Pharma (vezi scandalul Pfizer) vor fi decontate de nepoții și strănepoții noștri.

Pe acest val al nemulțumirii generale s-au cocoțat și alde Șoșoacă și George Simion. Problema cu ei este că nu au credibilitate în ochii românilor. În locul unor politicieni puternici, asumați, temuți și, mai ales, respectați de adversari, primii naționaliști ai României au ajuns niște scandalagii care se dau în spectacol mai ceva ca figuranții de la Pro TV care apar în „Lecții de viață”.

Suveranismul la noi este ceva între circ și spitalul de nebuni.

SOS pare o grupare de gherilă trimisă să ducă în derizoriu fix ideea de naționalism. Au bazooka pe umăr și, cum apare un „patriot” la orizon, pac, lansează proiectul – acuze nefondate, urlete, agresiuni fizice, bălăcăreală cât cuprinde. Indiferent de limbajul celui atac, SOS vorbește doar în jargon, semn clar că ordinul primit este să nu depăjească norma de 100 de cuvinte maximum, dintre care 94 să fie injurii!

S-a încercat, e drept, un fel de unire a tuturor suveraniștilor din țară, dar ce a ieșit… o, Doamne! Capșa, locul ales pentru întâlnire, a cunoscut multe dueluri oratorice de-a lungul existenței sale, însă nimic de genul acesta – „Este o globalistă”; „Comportament abject, chiar misogin, îmi pare rău că am coborât în această cocină”; „Nu îşi poate depăşi condiţia de galerist”, ca să punctez doar câteva dintre mizeriile aruncate de cei ce pozează în reprezentanții naționalismului românesc.

Suveranismul la noi nu este altceva decât un populism ieftin, iar AUR lasă impresia, cu fiecare conferință de presă pe care o organizează, că s-a transformat în varianta „PSD pe pastile”. Case la 35.000 de euro pentru români?!

Ca bâlciul să fie deplin, după ce s-a văzut cu legitimația de europarlamentar în portofel, Terheș i-a spus lui Simion că merge pe cont propriu la alegerile din toamnă și nu vrea să mai audă de AUR. Cu alte cuvinte, fă-te frate cu …naționalistul până treci examenul electoral și apoi trădează fugind în direcția opusă.

Aceștia sunt suveraniștii României, cei în care oamenii simplu își pun speranțele că se vor bate pentru binele lor. Național va dezvălui în numărul de mâine cum AUR a ajuns brelocul PSD și ce rol o să joace George Simion la „prezidențiale”.