Poetul și sifonăreasa

La turnătorie suntem precum Brazilia plus Germania la fotbal. Avem talent și îndârjire pentru așa ceva. În ultimii ani m-am întrebat mereu cum e posibil să facă atâția oameni atâtea denunțuri, mii de denunțuri. Și nu toți au fost strânși cu ușa. Unii sunt construiți pentru a produce și a deșerta toată răutatea lumii.

„Memoriile” lui Valeriu (Bartolomeu) Anania, mitropolit, scriitor și deținut politic (sub Antonescu, sub comuniști) sunt o mărturie zguduitoare despre felul în care a fost otrăvită chiar și Casa Binelui, adică Biserica Ortodoxă. Dumnezeul literar al lui Anania a fost Tudor Arghezi, ceea ce nu înseamnă că slăbiciunile meșterului Arghezi au fost cauționate, în aceste memorii. Voluminoasa carte a apărut în 2011, la Polirom. Vă prezint mai jos o mărturie teribilă, ca să nu scriu îngrozitoare, din anii ’50. Poetul Radu Gyr fusese eliberat din închisoare și stătea într-o cămăruță alături de soție, fiică și o cumnată. De aici citez din Valeriu Anania. „Vorbindu-i odată Patriarhului despre promiscuitatea în care era obligat să trăiască poetul Radu Gyr (pe un spațiu mai restrâns decât o celulă de pușcărie), acesta și-a adus aminte că la o casă parohială din București se eliberaseră două camere, cu bucătărie și baie, prin mutarea unor locatari, și m-a autorizat să întocmesc formalitățile necesare, prin Arhiepiscopie, pentru ca acea locuință să-i fie repartizată poetului și familiei sale. M-am dus la preotul respectiv cu ordinul scris al Arhiepiscopiei, dar m-am izbit de rezistența înverșunată a preotesei, care țipa și bătea cu pumnul în masă și urla că nu va permite ca acele două camere să fie ocupate de altcineva decât de o nepoată a ei (pentru care, de altfel, și provocase mutarea vechilor locatari). Când și-a dat seama de identitatea noului solicitant, preoteasa a prins a amenința și cu… Securitatea! Patriarhul a trebuit să dea înapoi; nebuna putea să-i pricinuiască poetului neplăceri și mai mari. A rămas să așteptăm până la o nouă posibilitate în cadrul proprietăților bisericești, o posibilitate care n-a mai venit.”

Nu trebuie să ne mai mire nimic, dacă o mahalagioaică a putut să-l obstrucționeze și să-l amenințe cu Securitatea pe un Patriarh care a vrut să ajute un poet.