Marea Neagră înghite România cu tot cu Europa, Rusia, cu America și cu China

Ciclonul Margareta? Oh da, chiar ea, pardon, chiar el. Înainte de Alegerile Prezidențiale din România din anul de grație 2988. Sau 1989? Poate 1266. Oh, poate 2024? Asta e, schimbările climatice sunt generate de acel nebun și mișel Blake Hole din curul Galaxiei despre care nimeni nu vorbește că e interzis de la Komenduire.

Așa că, mucles, zice venusianul Gore translatat din punct de vedere cosmic pe litoralul românesc la un hotel ochios din Neptun. Să stea acolo cu ochii ca pe butelie pe politicenii români, să-i tragă de limbă, să-i dea în gât la Statu’ Paralele pe care vajnica Anca Alexandrescu îl calcă-n picioare, adică în piciorușele ei delicate și nervoase, ha, ha, ha! Păi, altfel cum? Nu te joci cu dedesubturile geostrageiilor perverse și absconse!

Dar să vezi!

– Pentru voi, dragi concetățeni, iată secera și ciocanul! Iar pentru noi, pentru noi, un pic de capitalism, ha, ha, ha! strigă clovnul de la PSD, făcând tumbe caraghioase prin arena circului, colț cu Teatrul Național.

– Pentru voi, dragi concetățeni, iată praful de pe tobă! Iar pentru noi, un pic de capitalism, numai un pic, dragii noștri, dragi! strigă clovnul de la PNL, făcând tumbe periculoase prin arena circului, colț cu Teatrul Național.

– Pentru voi, dragi cetățeni, voluntariat cât cuprinde, să strângeți gunoaiele patriei cu sârg și cu responsabilitate! Iar pentru noi, un pic de capitalism ecologic! strigă, înfrierbântat, clovnul de la PER, făcând tumbe zăpăcitoare prin arena circului, colț cu Teatrul Național.

Spre seară, invazie de ozeneuri, dinspre Chitila, ceva pompadură pe la parlament, cafteală cu săbii și pistoale, între cocalari, pe Magheru, șpriț simandicos la Palatul Ghica, sindrofie cu lăutari, pe undeva, prin Ghencea, niște supărări ziaristice pe nu știu care blog, niște dezvăluiri tardive pe la guvern, un pic de DNA, așa, ca o boare de piper, ceva secretomanie și literaturomanie mai încoace de Cluj, de Iași și de Timișoara.

– Nu mai sunt locuri, jucăm cu casa închisă, pardon cu doamna casieră închisă, c-a furat doi lei, zice un clovn de la USR, sosit și el, mai la spartul târgului.

Lumea se dezumflă, hai la un miting, se duc la miting, dar nu mai are nici un haz mitingul, vreun milion de români o șterg în Italia la muncă, alt milion o șterge în Egipt și în Dubai să soarbă din visichi cu gheață, la nisip, un alt milion trece la musulmani, vreo două milioane mor de foame și vreo doi, trei români, citesc povestirea asta pe nerăsuflate.

Și-n tot acest timp vălurit și sărit de pe fix, marea Neagră se transformă într-o uriașă trombă marină ca înghite România cu tot cu Eropa, cu Rusia, cu America și cu China, pe bune dacă mint.

Și după aia?

Un mormoloc lipicios, nămolos, cu niște ochi bulbucați și umezi o să iasă din Haos și, impertinent și plin de tupeu, o să se transforme într-un dinozaur fioros.