Iubirea, ca un medicament!

Intr-o superba carticica despre creierul emotional si functiile sale, intitulata poetic „O teorie generala a dragostei”, trei psihiatri de la Universitatea din San Francisco, Tom Lewis, Fari Amini si Richard Lannon, au dat un nume acestui fenomen: reglarea limbica (n.n. – este vorba despre o zona din creierul nostru). In cuvintele lor, „Relatia afectiva este un concept tot atit de real si de determinant ca orice medicament sau interventie chirurgicala. E limpede, insa, ca aceasta idee nu este lesne acceptata, cu toate ca este validata stiintific. O explicatie ar fi ca legatura umana nu poate fi brevetata si, prin urmare, nu contribuie la vinzarea de medicamente”, spune David Servan – Schreiber, in cartea sa „Vindeca stresul, anxietatea si depresia fara medicamente si fara psihanaliza” (Ed. Elena Francisc Publishing). Iata ce interesant: iubirea ca medicament, iubirea ca o interventie chirurgicala, capabila sa restabileasca echilibrul fizic, psihic si emotional. Si, chiar daca iubirea nu este brevetata ca medicament si nu-i ambalata intr-o cutie de medicamente, nici nu poate fi cumparata cu bani. Se poate face comert cu multe ingrediente inventate de mintea umana, adesea asezate confuz – cu intentie ori din inocenta – pe acelasi raft cu iubirea, dar adevarata iubire nu-i de vinzare, oricit ar incerca unii s-o demonizeze. Iubirea – credem noi – este esenta tuturor medicamentelor si nu doar un medicament care poate vindeca relatiile de cuplu ori relatiile cu oamenii apropiati. Iubirea locuieste in fiecare firicel al fiintei noastre, dar – precum saminta care necesita lumina si umiditate ca sa-si ia zborul in existenta – iubirea are nevoie de lumina si umiditatea ei pentru a intra in manifestare. Cind sint create conditiile izbucnirii „firului” de iarba in experienta, firul de iarba nu sta pe ginduri; el apare, pur si simplu. Creste de la sine si tot de la sine isi urmeaza destinul. Si noi avem adinc inscrisa in noi iubirea, care poate creste si isi poate urma destinul atunci cind „mediul”/contextul permite nasterea, declansarea ei, intrarea in manifestare. Intr-un mediu ostil iubirii, intr-un mediu in care oamenii vind dragostea ori sustin ca ea nu are o valoare, ce se intimpla? Daca ar fi numai noapte afara, ce s-ar intimpla cu iarba, cu pomii, cu fructele si cu florile? Si daca ar fi doar iarna afara, cum ar putea natura sa ne mai mingiie privirile vreodata? Ca si natura, sufletul omului are nevoie de stimuli pentru „trezire”! Mintea si sufletul, fiinta intreaga nu pot creste si izbindi, nu pot cunoaste victoria iubirii si stralucirea chipului ei fara conditiile de mediu care stimuleaza cresterea si frumusetea. De aceea avem nevoie sa intelegem ca fiecare dintre noi devenim – intr-un fel sau altul – un stimul, poate o licarire de soare, poate o biata picatura de apa sau un simplu curent de aer pentru cei din jurul nostru. Sintem, in acelasi timp, parti ale mediului, dar si beneficiari ai conditiilor sale. Sa facem din iubire un fel de a fi. Un fel de a ne comporta. Un fel de a raspunde tuturor si atunci vom simti, vom intelege ca nimic nu poate inlocui intr-o viata puterea acestui medicament extraordinar numit „Dragoste”!