Interdicțiile de import din SUA și UE abia au afectat fluxul de țiței din porturile rusești, volumele fiind redirecționate cu succes spre est.
Dar trecerea fluxurilor către Asia, unde India a devenit al doilea mare client al Rusiei, a concentrat dependența Moscovei de un grup de cumpărători din ce în ce mai mic.
China și India cumpără acum două treimi din tot țițeiul exportat pe mare din Rusia; cel puțin jumătate din țițeiul rusesc exportat prin conducte merge, de asemenea, în China.
Acest lucru oferă o putere de negociere uriașă cumpărătorilor din ambele țări, putere pe care aceștia și-au exercitat-o. Țițeiul rusesc se tranzacționează cu un discount puternic față de referințele internaționale și afectează efortul de război al Kremlinului.
Cea mai recentă estimare este că petrolul rusesc de calitate Ural, care este nava amiral a Rusiei, se tranzacționa săptămâna trecută la aproximativ 52 de dolari pe baril la terminalul de export. Asta reprezintă un discount de 33,28 dolari, sau 39%, față de țițeiul Brent.
În comparație, reducerea medie în 2021 a fost de 2,85 dolari. Această reducere îi costă pe exportatorii de petrol din Rusia aproximativ 4 miliarde de dolari pe lună în venituri pierdute, reducând în același timp și încasările fiscale ale Kremlinului din vânzările în străinătate.
Brent-ul se tranzacționa la aproximativ 100 de dolari pe baril când trupele rusești au intrat în Ucraina; acum este de aproximativ 86 de dolari. Această scădere nu ar fi avut loc dacă exporturile rusești ar fi fost reduse drastic, așa cum se aștepta Agenția Internațională pentru Energie.
Veniturile din petrol sunt un produs atât al volumului, cât și al prețului. Atingerea volumelor pare atractivă, în parte pentru că este atât de vizibilă. Dar ar fi eficientă doar dacă scăderea fluxurilor ar depăși cu mult orice creștere a prețurilor care rezultă. Puțin probabil, grupul de producători OPEC+, din care Rusia este un membru cheie, a precizat clar că nu va interveni pentru a înlocui barilii ruși pierduți, astfel încât orice reducere a fluxurilor rusești s-ar simți imediat pe piață.
India, China și Turcia sunt dispuse să achiziționeze încărcături numai la preț redus. Cu excepția cazului în care aceste țări ar putea fi convinse să interzică importurile din Rusia, oprind complet transporturile sale, este foarte probabil ca cumpărătorii de pretutindeni să ajungă să plătească mai mult pentru petrolul lor, ceea ce ar avea un efect opus celui scontat și ar duce la creșterea veniturilor Kremlinului. Aceasta este, de fapt, gândirea care stă la baza plafonării prețurilor propuse de SUA pentru exporturile Moscovei.
