Dominația resurselor critice: noile blocuri geopolitice vor guverna lumea!

Lumea se împarte în mai multe grupuri, atât formale, cât și informale, care vor remodela totul, de la lanțuri de aprovizionare la durabilitate.

În timp ce națiunile din întreaga lume încearcă să treacă la vehiculele electrice, în America Latină se formează un nou bloc geopolitic care ar putea „lua decizii” pentru toată lumea, de la China la Tesla.

Alianța litiului

Astfel, Mexic, Argentina, Bolivia și Chile – cele patru națiuni care controlează cea mai mare parte a litiului din lume – caută să  reglementeze producția și comerțul uneia dintre cele mai importante materii prime la nivel global.

Acestă alianță a litiului nu este un eveniment izolat, notează Politico. Pe măsură ce lumea se împarte în mai multe grupuri, aceste noi blocuri – atât formale (adică, alianțe), cât și informale ( coridoare comerciale) – ar putea remodela totul, de la lanțurile de aprovizionare la durabilitate.

Chip 4

În Indo-Pacific, Statele Unite au propus „Chip 4”, o alianță în domeniul semiconductorilor cu Japonia, Coreea de Sud și Taiwan, cu scopul de a stabili lanțuri de aprovizionare care să nu se bazeze pe China și de a opri ascensiunea tehnologică a Beijingului.

I2U2

Între timp, în Orientul Mijlociu, Israelul și Emiratele Arabe Unite s-au alăturat Indiei și SUA pentru a lansa „I2U2”, un nou bloc pentru a promova inovarea. Prima reuniune a grupului s-a încheiat cu o serie de acorduri, de la construirea de către EAU a unor „parcuri alimentare” care utilizează „tehnologii inteligente din punct de vedere climatic”, până la finanțarea de către americani a unor proiecte de energie solară în India, în scopul de a crea opțiuni energetice mai durabile pentru întreaga lume.

Asia și Europa, Coridorul nordic și mijlociu

Iar în Asia Centrală, în timp ce Kazahstanul dorește să reproiecteze fizic și digital în fluxul comerțului Eurasia, China construiește de mai mulți ani ceea ce este „Coridorul nordic” – leagă Asia de Europa prin Rusia și Belarus – ca parte a Inițiativei Belt and Road (BRI).

Deoarece războiul din Ucraina face ca acest coridor să devină instabil, Kazahstanul a propus alternativa „Coridorul Mijlociu” – tot în contextul BRI –  ar conecta Asia și Europa prin Turcia.

Acest lucru creează, desigur, o nouă enigmă pentru SUA, care dorește ca Europa să se decupleze de Rusia, dar ar putea sfârși prin a împinge companiile europene și mai mult în brațele Chinei.

Se încheie globalizarea?

Cu toate aceste noi blocuri emergente, lumea se îndepărtează cu rapiditate de abordarea „un grup pentru toți”. Vechea eră a globalizării se încheie, iar noile alianțe și coridoare care se formează nu vor face decât să ducă la o mai mare fragmentare globală, generând mari șocuri atât pentru guverne, cât și pentru întreprinderi.

Companiile vor fi, de asemenea, afectate de blocurile geopolitice la care aderă guvernele lor și, ca atare, își creează și ele propriile blocuri. Un pact a fost deja semnat între Telecom și Deutsche Telekom pentru a construi o „Alianță Metaverse”, iar alți jucători precum Tesla și-au exprimat interesul de a-și construi propriile lanțuri de aprovizionare cu resurse.

În sfârșit, în timp ce toți ochii sunt ațintiți asupra Occidentului sau Asiei, Africa intră și ea în centrul atenției. Recent, Uniunea Africană (UA) a organizat cea de-a treia ediție a Zilei integrării africane, având ca temă de-globalizarea. Iar UA le transmite deja companiilor de pe continent că ar trebui să devină autonome și să nu depindă de restul lumii.

Economia globală a fost deschisă și accesibilă timp de zeci de ani, dar există o nouă realiniere în curs de desfășurare, care divizează lumea de-a lungul unor noi falii.

Multe dintre aceste falii sunt ideologice – o schimbare masivă față de ultimele decenii, când ideologia părea să dispară. La fel de important, deciziile pe care le iau aceste noi blocuri nu vor fi resimțite doar de țări sau companii, ci și de oamenii obișnuiți.

În viitorul apropiat, vor exista mai multe blocuri care vor concura pentru a guverna lumea. Iar aceste blocuri vor trebui să funcționeze unul cu celălalt, găsind în același timp modalități creative de a atrage țările – și companiile – în colțul lor.

Întrebarea este: cât de departe vor merge pentru a-și impune ideile? Și ce se va întâmpla atunci când coexistența se va dovedi inevitabil dificilă?