Aceasta este cea mai recentă încurcătură între UE și interpreții săi, care sunt supărați din cauza problemelor de sănătate cauzate de ascultarea unor conexiuni digitale slabe.
Săptămâna trecută, interpreții Parlamentului au renunțat la locul de muncă, supărați de deteriorarea stării de sănătate ca urmare a orelor petrecute încercând să traducă din mașini și restaurante, prin intermediul unor conexiuni proaste, apeluri la ședințe. Potrivit Politico, aceștia au spus că suferă de tinitus, insomnie, greață și deficiențe de vedere.
Cu toate acestea, câteva zile mai târziu, Parlamentul i-a înlocuit pur și simplu pe unii dintre lucrătorii absenți, angajând interpreți neacreditați prin agenții externe – o mișcare despre care a spus că era necesară pentru a menține funcționarea legislativului.
Nu este prima dată când instituția UE are probleme cu traducătorii săi poligloți. În timpul pandemiei, a anulat colaborarea în rândul celor 3 200 de interpreți independenți, dintre care 1 200 au contracte regulate, după ce și-a închis marile sesiuni în persoană.
Acum, la fel ca numeroase alte industrii – de la aviație la industria hotelieră – se luptă să se adapteze la o nouă lume a muncii.
Deocamdată, cele două părți par să se afle într-un impas. Întâlnirile dintre personalul Parlamentului și interpreți au fost nereușite, în ciuda rugăminților președintelui Parlamentului, Roberta Metsola, de a găsi o soluție.
Interpreții susțin că orele petrecute traducând discursuri online – adesea transmise prin conexiuni de slabă calitate – le-au înrăutățit condițiile de muncă și de sănătate.
În plus, Parlamentul nu s-a adaptat la noul format hibrid, nereușind să adopte „prevederi pentru participarea la distanță la reuniunile multilingve”, potrivit unei declarații a Asociației Internaționale a Interpreților de Conferință (AIIC).
Greva, a adăugat AIIC, are ca scop „atragerea atenției” asupra problemelor de sănătate – și asupra lipsei de soluții tehnice. „Dar este, de asemenea, nevoie să se discute și să se convină asupra condițiilor de muncă care să fie adaptate modului în care Parlamentul își va desfășura activitatea de acum înainte”.
Parlamentarii ar trebui să se descurce singuri, să învețe limbi de circulație internațională.