În anii ’90, autoarea de romane polițiste Rodica Ojog – Brașoveanu a refuzat să intre în politică (s-ar fi dus la PNL) ca să nu-și piardă o parte dintre cititori. Avea cititori în toate partidele și pentru ea cititorii chiar erau o miză, inclusiv materială. Fiecare carte a Rodicăi Ojog Brașoveanu a fost reeditată de cel puțin trei ori. Construia personaje memorabile, chiar dacă acțiunea era cam trasă de păr spre final – asta a scris și Nicolae Manolescu. Dar nu contează. O citeam cu plăcere pe Rodica Ojog – Brașoveanu.
Nu știu dacă ar fi fost bine sau nu ca toți scriitorii, actorii, cântăreții, chiar ziariștii să nu-și afișeze simpatiile politice după ’90. Mulți dintre ei și-au pierdut jumătate din public. Ultimul – Mircea Diaconu, cu hărțuirea sexuală. S-a politizat și hărțuirea sexuală. Sunt politizate și glumele sexuale. Dar ce nu e politizat? CNN, de pildă, a recomandat să nu le mai facem complimente persoanelor care au slăbit. De ce? Ca să nu le discriminăm pe celelalte? Eu am burtă fiindcă sunt nesimțit. Nu m-a discriminat cineva.
Mircea Diaconu nu e vreun comunist, imediat după revoluție a fost împotriva FSN și PDSR, dar azi, dacă nu ești userist, ești atacat. Și ce a zis Diaconu? Ce știm toți. Că în lumea filmului hărțuirea sexuală face parte din meniu – scuzați cinismul. La fel și în literatură. Chiar mai rău. Criticul Marian Popa a scris că „poetul Tudor George viola femei de serviciu în casele de creație.” Dar asta nu-i totul. Citez în continuare. „Vastă este categoria femeilor ajunse scriitoare prin intermediul sexualității: s-ar putea susține că nu foarte multe din scriitoarele acestei epoci (anii 1960 – 1980, n.m) ar fi publicat ceva sau ar fi publicat atât de mult fără acest voluntar sau obligatoriu obol. Tinere fără complexe obțin posturi în serviciile culturale, studente iau examenele și diplomele, eleve de liceu ajung sudente, absolvente de facultăți își procură repartizări acceptabile, fete ahtiate după teatru și film ajung să dețină măcar roluri de figurație, altele devin interprete de muzică populară”, a scris Marian Popa în „Istoria literaturii de azi pe mâine”, volumul II.
Dar mai rea decât hărțuirea sexuală e hărțuirea politică. Doamna Clotilde îl ceartă pe Iohannis fiindcă ar fi tăiat-o de pe lista celor care s-au întâlnit cu Jill Biden. Dar de ce nu s-au supărat și primarii din Dăbuleni și Lehliu? Poate voiau și ei să vină acolo. Primarii hotărăsc ce invitații refuză sau onorează. Clotilde e primul primar care hotărăște unde să fie invitat.
